Categories
Invitati si raspunsuri

Fracturile psihologice

Sugestiv acest titlu preluat din raspunsul unei mamici (semnata yo, mam) la postul ?Suferinta?. Citind raspunsul dansei am asociat rapid ?fracturile? psihologice cu ?traumele? psihologice astfel ca m-am intrebat de ce un meci pierdut ar frange psihologic un sportiv asa cum spune Yo, mam?

M-am hotarat sa scriu aici cateva cuvinte despre lucrul acesta si nu in mod special despre consecintele ei pentru ca intuitiv fiecare dintre noi stie care sunt: neincrederea in sine si meciuri pierdute mai ales atunci ?cand puteai sa iti bati adversarul?.

Ce este trauma psihologica?

Trauma psihologica este defininta ca o ?experienta profunda si stressanta?, ca un ?accident de natura fizica? sau ca un ?soc emotional dupa un eveniment stressant?.

De ce s-a produs trauma?

Trauma nu se produce oricand si oricum si mai ales nu oricui. Tenisul nu este un sport agresiv de contact pentru a putea spune ca o trauma fizica se rasfrange si asupra psihicului. Traumele tin mai degraba de starea emotionala generala a ?sportivului: un sportiv abuzat fizic sau emotional si fara sprijin moral fie acasa, fie la tenis, va avea sanse mai mari sa dezvolte o trauma emotionala atunci cand vede ca pierde meci dupa meci. Copiii sunt mai expusi unor astfel de experiente pentru faptul ca ei sunt dependenti in foarte mare masura de adulti si de educatia pe care o primesc de la acestia. Dar chiar si juniorii mari si seniorii pot ajunge in astfel de situatii pentru faptul ca nu intotdeauna dependenta de ceilalti scade odata cu varsta.

Educatie si sprijin

Am sa va dau un exemplu: Imi amintesc un post de-al lui Coach in care spunea ca sunt copii ?batuti si injurati? dupa ce au pierdut un meci. Pe acei copii nu i-am vazut, dar am sa va spun ca copiii injurati sau batuti fie in fata altora, fie doar acasa au mari sanse sa fie traumatizati emotional. Un meci pierdut e doar un alt motiv care poate sa-l ?franga psihologic? si sa afunde si mai mult in neincrederea in sine si in ceea ce face. Desigur copiii pot sa para incapatanati si ca nu invata nimic din greseli, dar acesta este modul lor uneori zgmotos si deranjant de a spune ce ii doare.

Sansele pe care insa le ofera viata, in fapt oameni sau experiente pozitive (in sau inafara terenului de tenis) pot ajuta copilul sa se dezvolte frumos emotional. O bunica indragita, un prieten foarte bun, un premiu la scoala sunt exemple care pot descoperi resurse nebanuite in sportiv.

Ca o concluzie as spune ca ?fracturile psihologice? apar pe un fond gata ?fragil?. Nu oricine se ?traumatizeaza? dupa un meci sau cateva meciuri pierdute.

Nicoleta Tanase-Trifu

3 replies on “Fracturile psihologice”

Buna dimineata,
Nu ma pot detasa de subiectivismul parintelui, dar tocmai de aceea sunt foarte multumita atunci cand antrenorul se “apleaca” asupra aspectelor sensibile ce privesc factorii favorizanti pentru? evolutia? sportivului.Ma gandesc in primul rand la aspectele? invizibile cu ochiul liber si atat de greu de prevazut,poate cel mai greu de lucrat-cele ce tin de mintea omului.
Si sunt total de acord ca scopul final al “factorilor favorizanti”? este dezvoltarea frumoasa a copilului sub toate aspectele, caci atunci el va sti sa aleaga cu ochii deschisi, spre bucuria sa si a celorlalti.
Cu drag, yo , mam

Draga yo, mam, ma bucur ca scrii aici. Tenisul nu e doar tehnica, tactica si conditie fizica. E si mental, ca sa nu spun de suflet πŸ™‚ Multa lume stie lucrul acesta, dar mai putini se ocupa practic si de el.

Interesant, as spune eu, este faptul ca observatiile culese dupa meciuri corespund aproape in totalitate analizei de ordin negativ: “nu ai facut bine aia”, “ala era mai slab ca tine”, injuraturi, admolestari, uneori o palma-doua si chiar cate un picior. Exemplele pot continua, cert e ca cu cat m-am intors ca si spectator la turnee nationale la varste mici tabloul “relatiei” sportiv- parinte/antrenor/sprijin acesta a fost. Lucrurile suporta schimbari din ce in ce mai “frumoase” cand atat varsta cat si participarea la turnee internationale cresc. Deci, as vrea sa evidentiez ca marile hibe si traume viitoare au ca si punct de plecare varste mici la care, poate, evidentierea aspectelor bune in joc sau a evolutiei unor teme de antrenament ar fi mai benefice.

Adaug inca ceva: de ce intra sportivul pe terenul de tenis? Sa plece cu nervi in termobag provocati artificial? E ca si cum eu as plati un bilet la teatru de comedie si vizionez unul de drama. Deci, atentie, spun eu, caci pe langa o lovitura frumoasa, o deplasare reusita, o combinatie inedita … sportivul vrea sa se simta si bine pe teren EL, nu numai ce poate scoate din el ( rezultatul ce multumeste pe ceilalti ). Un zambet provocat la greu, o gluma scoasa la ananghie … sunt elementele ce produc relaxare tocmai pupitrului de comanda al oricarui sportiv: interiorul.

Cu drag,

?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *