Sportul ar trebui sa coexiste pe multiple si diverse sectoare sociale ce ar declansa rotite demne de analizat. Si asta nu e o noutate, poate doar o curiozitate de marketing sportiv satisfacuta de cel ce cere explicatii ale fenomenului uitat de tot ce misca la nivel politic, adica aparatul de stat ce conduce si dirijeaza un buget, o infrastructura, un sistem si daca vreti, intr-un final, o mentalitate.
Ma gandeam la tenis ca si sport cu impact national in acest moment, tenis ce in urma fotbalului culege medalia de argint alaturi de alte sporturi ( ca si popularitate ). Diferenta e uriasa intre locul unu si restul, poate mult prea insemnata luand in calcul numai numarul randurilor scrise intr-un ziar de sport, intelegand astfel ca sportul rege are ceva in plus. Si nu e greu sa ne dam seama ce.
Nu scriu ca sa fac o paralela, ci poate sa gasesc similitudini, asemanari, mici trucuri. Din fiecare se poate imbunatati ceva, cu atat mai mult cu cat ai la indemana si alte sisteme, fie ele compatibile sau nu, dar cu siguranta undeva exista un numitor comun; si el e banul, finantatorul suprem al oricei initiative de miscare simpla supusa dezvoltarii pe verticala “numai daca”, astfel ca acolo unde ai potential se cuvine si intrebarea: ai si piata de desfacere?
Specialistii in marketing sportiv au alaturat tenisului actual urmatoarele ingrediente pentru a fi analizate in vederea obtinerii rezultatului scontat: produsul, serviciile si evenimentele sportive. Nu e greu sa insiruim un lant logic ce ar produce efecte pozitive, dar poate ca totul pleaca de la gandirea celor in masura sa adapteze pe “x” si “y” la “z” in asa fel incat, cu greu, sa putem spune ca si tenisul, respectiv sportul ar putea spera la ceea ce merita.
Pana atunci, scriem randuri ca cei ce carpesc drumurile nationale si asteptam. Sigur, avem si alta varianta.
Update: la o zi distanta am rasfoit numarul 23 al revistei Forbes in care se regaseste un articol despre sponsorizarile din ce in ce mai putine catre sport, precum si trendul descendent al acestora catre persoane-institutii sportive de tipul Tiger Woods, precum si catre manifestari sportive sau asocieri de brand-uri. Banul ocoleste din ce in ce mai mult sportul, chiar daca firme de renume ca si Nike au crescut aportul de capital cu 11% fata de anul trecut. Astfel, probabil ca nevoia de echivalare a efortului financiar este resimtita din ce in ce mai mult, probabil ca si criza insoteste la pas acest impas … cred insa ca sportul incepe un proces de exploatare inedit ce va invata treptat sa pretuiasca banul la adevarata lui valoare, sa il investeasca mai eficient si, de ce nu, sa creeze piata de desfacere necesara.
Are tenisul potential in aceste conditii?
Cu drag,