Categories
Blog

Vorbe goale

Cat de greu poate fi sa vorbesti vorbe fara acoperire? Incerc sa fiu atent la ceea incerc sa scriu din motive personale, insa adevaratul sambure ramane pitit in camaruta plina de dezamagire a ceea ce eu cred ca se numeste … nu mai conteaza cum se poate numi. Degeaba.
Nu voi intelege niciodata de ce vorbim fara sa avem macar acoperire la ceea ce tocmai am ciripit. De multe ori intru in propria capcana si cer celor din fata mea sa se comporte asa cum o fac eu, desi fiecare gandim si actionam diferit. Am fost atentionat si chiar indrumat respectuos sa incerc sa diferentiez modalitatea fiecaruia de a actiona in functie de anumiti stimuli vis-a-vis de tipicul personal; uneori am reusit, alteori nu, insa acum incerc macar sa nu imi pese. Softul bata-l vina insa nu ma lasa sa nu pun la suflet ceea ce ceilalti pe care am eu oftica probabil ca considera smecherie adevarata.
Draga TU, daca vorbim ochi intre ochi si stabilim ceva am rugamintea sa ducem la indeplinire. Daca nu se poate, macar sa existe o explicatie logica, simpla, la obiect si nu o labageala verbala care are drept scop amanarea secundelor pana ce dracii curg puhoi in sange. Eu asta cer. E mult, e putin, eu consider ca e omenos de simplu sa fii fair play atunci cand decizi ca fiecare are atributiuni de dus la capat.
Fiecare gresim ca d-aia exista atatea discutii in contradictoriu de o parte si de alta a barierei non-verbalului ( si nu numai ), dar de la a gresi omeneste pana la a transforma asta in sport practicat frecvent pe unde apuci e drum atat de lung. Si nu inteleg de ce …
Daca toata treaba ar fi numai intre noi doi, atunci as inchide ochii caci experienta vine la tot pasul. E naspa insa cand telefonul suna si esti bagat la mijloc, devii un fel de intermediar fara voie care si-a pus onoarea si cuvantul in joc pentru ca o latura a triunghiului pur si simplu sa isi bata joc. Suntem egali cand fiecare ne facem treaba, dar mai putin cand fiecare trebuie si recompensat pentru ceea tocmai a facut.
Se vorbesc prea multe vorbe goale pentru a cataloga totul un paradox. Din pacate e normal ceea ce se intampla. Cauti explicatii si primesti insulte, suni la telefon si primesti ton ocupat … vorbim vorbe fratilor care vorbe goale fara continut vor si ramane.
De ce? Pai … De ce nu?
Cu drag,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *