Sprijinul electoral contra servicii in forma bruta reprezinta un proces ce uneori nu poate ignora realitatea, indiferent de domeniu. Si daca lezeaza activitatea unor copii in mod nejustificat devine impardonabil de acceptat.
Dupa o perioada agitata si lunga, extrem de lunga, un copil si-a castigat libertatea de a merge mai departe fara a fi supus terorii. O teroare aruncata asiduu asupra unui copil, respectiv familii, pentru motive incipiente si puerile din partea unui antrenor si conducator de club care si-a exprimat votul intr-o directie din care astepta un folos personal.
Folosul a venit si s-a soldat cu o demisie (printre altele) plus cateva randuri insiruite public sub foma de scuze. Acesta ar fi un aspect colateral. Ceea ce straluceste in prim plan e deznodamantul.
Numele copilul e Mihai si joaca bine tenis la categoria lui de varsta. Pentru el mizeria a luat sfarsit si din pozitia in care cauta dreptate a intrat in normalitate. Pentru mine este o veste buna. Si o victorie impotriva unui proces anost si lipsit de sens. Dar care pute.
Pe surse, exista ceva divergente cu tocmai terminatele Campionate Nationale pe Echipe 18 ani. Si ca o extindere (neconfirmata inca) cu cele de Seniori. In amandoua cazurile la feminin.
Nu vreau sa scriu despre asta intrucat cei ce isi pot apara drepturile nu o fac, chiar daca exista un nivel al musamalizarii tacite care se simte. Se pare ca sunt dovezi consistente, insa doar atat. Lipsesc boasele. Tot sursele confirma.
Cu drag,