Altii, adica eu, de exemplu, mi-am zis simplu: dar doar la sfarsit se poate scrie chestia aia englezeasca ?tag?? Si am dat frau liber curiozitatii crescute de blogger reusind sa fac si invers. Si uite cum am transformat ?tag-ul? in ?title? intr-o secunda ? exact cum altii transforma tenisul real in ceva ireal sau greu de crezut. Ce credeati? Ca am luat-o razna si incep sa delirez informational pe probleme semantice din domeniul megabitzilor si a tricilioanelor de impulsuri de tip internet?
Nici vorba, blogger in continuare pe probleme de tenis sau chinuiala prosteasca in a face ceva mai cu mot decat altii, asa cum spune cineva inversunat ideii de blog. Sau a ideii ca exist si uneori mai spun si nevrute care pot fi adevarate sau eronate, depinde de fanta de lumina din care este vazuta informatia.
Ati auzit vreodata de umbrella tennis? Oare exista? Greu de crezut, dar pe undeva el misuna ca un adevarat ciclon care atrage si inglobeaza fiecare persoana ce ii intra in contact. Cu o singura conditie, ca acea persoana sa fie de acord sa ?joace? cum canta umbrella.
“Ce sa joace taica?”
“Tenis, normal!!!“ Am spus la genul masculin pentru ca cred ca devine un sport adevarat, dar care are sanse mici sa reuseasca sa fie acceptat SI la Olimpiada. Doar daca ciclonul nu se uneste cu taifunul si pe drum mai fac o alianta cu tsunami, orice e posibil. Cine e taifunul si cine e tsunami? Usor de ghicit ? la final 🙂
La prima impresie, cautand sensuri doar pentru cele doua cuvinte luate impreuna si deodata, primul gand se duce la Ilie Nastase si nazdravaniile lui din vremea copilariei din tenisul mondial …
Amuzant si teribil Nasty.
Si trecem mai departe. In Sofia zilelor noastre, asa cum aveam sa spun cu ceva articole indarat, vremea ploioasa si mohorata a decimat activitatea tenisistica asa cum e ea descrisa la carte. Romanul inventiv si pus pe sotii, dar si cu ceva sambure de uz practic necesar totusi, a gasit smecheria care sa asigure continuitatea in conditii de vizibilitate redusa si risc de umezire capilara accentuata: umbrella tennis! Astfel, eu, coach, am purces repede la desurubarea unei umbrele tip din gamalia de plastic alb-rosie prafuita de zgura namoloasa de Bulgaria si am tinut adapost sportivelor pe durata catorva minute din antrenamentul oficial, spre deliciul lor care au izbucnit in cuvinte monosilabice extreme de sugestive: ?poze!?,?poze!?,?poze!?. Si asta am si facut ?
Servicii complete si viata merge inainte.
Ce ne facem daca umbrella tennis isi imbraca mantaua de ciclon si incepe sa isi arate coltii adevarati? Fiecare ?sport? are mereu de toate, dar partea asta de care as vrea eu sa vorbesc este un fel de maladie alimentata constient de doctor cu nepasare sau de responsabilul cu eradicarea infectiilor si a bolilor contagioase cu inconstienta.
“Frateee, ma lasi, e treaba asistentei!” , zice doctoru’ ….
? si uite asa incepe drumul cercului in sistemul plin de bube. Incepem sa invinuim vinovatii alergand dupa dreptate, ba in stanga, ba in dreapta.
Offf! Se intampla in mod ciudat ca in ultimii ani ai tenisului autohton sa apara si se dezvolte o ramurica minuscula , dar vanoasa rau, de practicanti ai performantei sportive in duo tandem. Am fugi repede cu gandul la jocul de dublu unde-s doi si puterea creste, dar nope.
“Si care-i treaba cu umbrella si tenisul, ca o cam lungesti coach?!”
“Un pic de rabdare, c-asa e in tenis!”
Un spectator nerabdator m-a intrerupt si l-am pus la punct pentru moment, dar cam are dreptate el si astfel inaintam ca Praslea cel Voinic si dupa ce am dat tarcoale la culoarul de dublu ne reasezam pe problema principala a noastra de azi si anume: jocul in doi la simplu. Cum asa?
Unul e jucatorul. Clar. Al doilea? Si doi la simplu? Mah da-o naiba de inginerie!
Al doilea e ciclonul.
“Ciclonul si jucatorul? Hai ca asta e aberatie mare!”
“Off, tu, spectatorule, rabdare inca un pic, poti?”
Acelasi spectator fidel incearca ca grabeasca cursul prezentului. El este din pacate cel ce ramane cu o placuta impresie a ceea ce a vazut din tenis, fara sa isi dea seama ca a fost, poate, inca o bucata din umbrella tennis si nu tenis pe bune. Pacalit vizual, dar mai conteaza? Pentru el poate nu, dar pentru altii, cu siguranta da.
?A acoperi tenisul?, metaforic vorbind, este a ii atasa permanent o umbrela protectoare. Dar nu de ploaie, ci de puncte in clasamentul mondial. Si nici de soare, ci de glorie mazgalita cu noroi putred. A juca si incanta dobitocul flamand de victorie ce vine in tribuna si scandeaza cat il tine gura ?HAI Jucatorule!? , fara a ii spune ca ceea ce se vede nu e ceea ce pare este echivalentul minciunii scrise alb pe negru si coafate la nivel de valoare.
“Hei, tu cel care tipai adineauri, incerci sa ma urmaresti?”
Si nimic nu am mai auzit din acel colt al tribunei.
A face pasul in teren cu pieptul sus si ranjind incepi sa arunci cu vorbe goale ca faci TENNIS acoperit de UMBRELLA protectoare a coechipierului-ciclon ce a devastat tot in calea lui inainte ca TU sa intri pe teren este strigator la cer. Cel putin fata de cei ce isi joaca jocul in limitele si valoarea lor singulara.
Dar tenis in doi la simplu sau un dolce faniente care purcede inainte este un current hippie ce tinde sa devina la moda intr-un sport in care odinioara la simplu se juca la simplu. Si asta nu e bine. Pentru ca fie ea vreme cu ploaie, fie ea vreme cu soare, tenisul se joaca fara umbrela.
Mi s-a facut foame de cand scriu aberatii adevarate si parca o felie de tort as pofti. Una mare cu frisca si blat pufos si siropos. Am spus blat? Siropos si pufos ? mda, asa da viata! Ca in umbrella tennis. Sau tenis fara frontiere financiare cand vorbim de gusturi si pofte. C-asa e la bucatarie in ale culinariei traditionale sportive!
E greu sa diger repede blatul poftit in conditiile in care urmaresc o partida de tenis masluit de interese si capricii, dorinte si multi bani. Raman in urma cu mentalitatea de a face ceva valoros in viata, dar ceea ce nu se vede este usor de colorat si redirectionat catre multime. De catre ciclon. Taifun. Tsunami. Sau ce forma mai poate imbraca sugestiv cel ce de pe margine dirijeaza magistral viitorul, crede si zice el, al celui ce il intereseaza personal. Un dirijor abil ce singura calitate a lui e banul si mai putin veleitatile sportive, un dirijor a carui bagheta dirijeaza euroiul sub forma de note muzicale bahice si cu tarie crede ca poate transforma maneaua lui in hit traznet la opereta. Un Gigi Becali ratacit pe meleagurile rachetei cu racordaj care trezit de dis de dimineata cu scopuri nobile cauta sa netezeasca calea jucatorului prin puterile ciclonului. Si in sinea lui spune maret:? Pe aici am trecut eu! Fiule, paseste cu incredere, calea e asigurata!?
Cand joci umbrella tennis e nevoie totusi si de adversar. Apoi de un arbitru. Apoi de un organizator. O federatie. Nationala. Europeana. Internationala. Pentru a putea inregistra rezultatul stabilit dinainte.
Nu pe cel ce practica umbrella tennis am ciuda. Ci pe restul! Ca inchid ochii si accepta! Caci jucatorul va simti intr-o zi ca realitatea e alta.
Mai nou organizatiile internationale formeaza comisii disciplinate conduse de comisari abili ce previn intr-un fel sau altul blatul propus spre aprobare adulmecand fiecare pariu sau no combat.
Pe cand si la noi?
PS: Pentru cei ce accepta din teren ca furtuna sa isi faca de cap: mare pacat. Dar poate ca banu’ e mai dulce decat apararea onoarei.
Pentru cei ce urmaresc live desfasurarea fortelor si tac din gura: mare pacat. Dar poate a sta deoparte e mai linistit decat a puna stavila.
Pentru cei ce insa aproba aceste fenomene avand puterea reala de a interzice: demisia. Dar poate ca inca o data sistemul e altul si zicala “crede, dar nu cerceta” este in forja.
Coach’s corner nu tace si nuantat de aceasta data trage un mare semnal de alarma: Romania, trezeste-te!
Cu drag,