Victoria din Fed Cup impotriva echipei Spaniei reprezinta ziua cu o noua victorie de senzatie ce imi va aduce aminte de trecutul prin care tocmai trecem. Evident, ne bucuram. Evident, e extraordinar. Merita felicitati toti cei care au contribuit, de la fete pana la organizatori.
Tot atat de evident, nu uit ce am scris in data de 20.04.2014 .
Si in 2015 ceea ce pare a merge bine [prin obtinerea unui rezultat frumos pe plan international] nu se asimileaza unei buni functionari a unui sistem | mecanism national. Nu s-a modificat prea mult in sensul existentei unei strategii coerente de dezvoltare in randul copiilor si juniorilor, desi s-a incercat in ultima perioada repunerea in functiune a unor componente din structura pusa in practica in perioada 2009-2013 si calcata in picioare ulterior. In rest, proiecte singulare desfasurate din cand in cand si fara legatura unul cu altul [sau macar sa fie desfasurate in fiecare an | perioada a anului] nu raman decat actiuni bifate.
Evident, pot fi subiectiv.
La cateva zile dupa experienta traita in patinoarul din Galati,
1. tragerea la sorti din Londra din urma cu cateva ore trimite echipa Romaniei peste ocean, timing nepotrivit prin prisma calendarului WTA [atat pentru echipa Romaniei, cat si pentru echipa Canadei]. In fapt, acesta va fi si adversarul principal, un test al nervilor si al deciziilor inspirate. Ce vor alege fetele in conditiile date ramane de vazut, cum va reactiona staff-ul federal devine interesant.
2. imi mentin punctul de vedere ca atunci cand vorbim de echipa nationala, tenisul merita dus si in tara, nu numai in Bucuresti de dragul istoriei si a contrelor inutile. Spun asta intrucat alegerea Clujului pentru meciurile de Cupa Davis a fost taxata la momentul respectiv de aceeasi oameni care azi aplauda si sustin optiunile la eternele Arene BNR sau Sala Polivalenta din Bucuresti.
3. Simona Halep ramane aceeasi. Nu si ei, romanii care isi schimba atitudinea in functie de rezultatul Simonei [si marea lor majoritate sunt reprezentati de specialisti in ale’ sportului]. Pentru ca sunt si romani care poate nu se pricep la tenis, dar se pricep la oameni, ii felicit. Si pentru ei Simona a ramas aceeasi. Sunt insa prea putini.
4. s-au adus in prim plan Irina, Monica si foarte putin Alexandra, ceea ce devine o normalitate. E parte, poate, a unei educatii sportive ce vine in timp, dar tenisul romanesc inseamna si ceea ce este in afara Top 10-ului WTA, Ion Tiriac si Ilie Nastase. E bine ca din cand meciurile de Fed Cup si Cupa Davis coloreaza spatiul public, oferind alternative [umane]. Si da, ele exista.
5. Sorana nu trebuie ignorata, este intr-un moment greu. Si ea ramane aceeasi.
La final,
poate proiectul Cupa Federatiei pentru Viitor ar fi de analizat si de pus in practica. In randurile copiilor si juniorilor exista potential de a continua ani buni sa aducem in tribune spectatori, insa nu e indeajuns sa facem in continuare ceea ce nu s-a facut cu generatia actuala. Nu invatam din greseli, dar poate o vor face altii intr-un alt timp.
Mi-ar fi placut sa fi existat un lot de perspectiva [nucleu, cateva fete] care sa participe alaturi de echipa. Atat in aprilie 2014 cat si in februarie 2015 ar fi putut exista un punct de plecare pentru un viitor nu prea departe, fie el si prin acest exemplu.
Evident, raman pentru unii tot subiectiv.
Si cu asta si inchei, asteptand ziua cu o noua victorie de senzatie ce imi va aduce aminte de trecutul prin care tocmai trecem.
Cu drag,