Nu stiu prea multe despre cum a fost sa traiesti in regimul de dinainte de ’89, desi de multe ori m-am incapatanat sa inteleg. Degeaba insa, experienta se castiga traind-o si nu citind-o.
Cred ca fiecare poate emite sau transmite puncte de vedere care au o legatura cu trecutul si nu ii inteleg pe cei ce au fost ‘comunisti’ si acum nu isi mai amintesc nimic, unii chiar sunt dezgustati de acest statut. Acelor cativa ce amintesc de realitati contemporane care au o legatura cu trecutul nu pot decat sa le asimilez informatia. Daca au si argumente, probabil ca voi intelege ca trecutul nu a fost tocmai negru, asa cum poate se subintelege din eschivele permanente ale celor ce azi uita ca s-au nascut ieri.
Nu am fost un comunist, insa nu voi nega vreodata ca am fost un trecator prin ale democratiei vremuri. Pana la urma, nu a fost ceva gresit sa traiesti intr-o perioada asa cum a fost ea, asa cum nu este o greseala sa traiesti si vremurile astea.
De multe ori ma intreb de ce este nevoie. Cred ca e nevoie ca lumea sa interactioneze prin discutii contradictorii bazate pe bun simt si argumente. In primul rand argumente si apoi bun simt, caci fiecare poate intelege bunul simt cu o alta unitate de masura. Unii spun ca duce la progres, eu spun ca duce la normalitate si incurajez acest flux ce in fapt este o parghie de lucru de care am avut mereu nevoie si acum este posibil. Doar e democratie.
Am primit urmatoarele randuri pe care le-am dorit a fi expuse si nu sterse sau marginalizate intr-un final de articol:
?Momentul a fost incheiat in mod emotionant, spre surprinderea tuturor, prin acordarea unui premiu special, din partea clubului pe care il reprezinta, a unei diplome si a unei medalii dlui Ovidiu Popescu, pentru interesul neintrerupt si activitatea depusa in slujba dezvoltarii tenisului.?
Va multumim tovarase.?Pare un articol din Scanteia.
Legat de antrenorii departamentali cred ca nu ati stiut ca Ionut Hodisan e la Medias. E adevarat ca pentru sportivii pe care i-a dat zona respectiva? in ultimul timp e nevoie de doi antrenori departamentali in acea zona.Sa traiti tovarasi!
Sunt scrise de Gabi. Si nu pot decat sa ii multumesc, desi repet ca nu stiu cum e sa iti spui comunist. Si nu stiu cine este, desi mi-as dori sa il cunosc. Sa nu omit si restul:
PS
Am comentat aici la articolele de pe site-ul FRT deoarece axolo nu se poate comenta.
Nu stiu in ce masura poate fi privit negativ mesajul, pentru mine marturisesc ca este ceva pozitiv. In primul rand, nu eu am scris articolul. In al doilea rand, s-a gasit o metoda de comunicare a unui mesaj. In al treilea rand, altcineva a ?rostit cuvintele din ghilimele si asa au fost ele transmise de cel ce mi-a inmanat diploma si medalia. Si nu in ultimul rand, cunoastem situatia lui Ionut ?Hodisan – precum si cea din acte, cu semnaturi si stampile, pe care nu o cunosc restul.
Asadar, interesant si de ce nu, la mai multe. Asa se vede din cealalta parte a fileului si asa trebuie exprimat in cuvinte, cu fiecare ocazie. Nu m-as bucura sa primesc pe blogul personal tot ceea ce fiecare considera ca e de spus in relatie cu activitatea federatiei, insa nici nu m-ar deranja.
Doar ca o mica paranteza: in incercarea gasirii parghiilor de lucru privind identificarea unei solutii de recompensare a sportivilor, antrenorilor, directorilor de turnee, arbitrilor etc ce au rezultatele meritorii pe parcursul unui an si participa activ la imbunatatirea tenisului romanesc, primul lucru care a fost acceptat in unanimitate a fost ca in Romania nu stim sa apreciem si daca am spune ca ‘x’ primeste un trofeu ceilalti vor sari in aer si vor comenta acid “de ce el si nu eu?” sau “ce a facut mai mult decat mine?” . Chiar daca criteriile ar fi foarte bune, tot nu s-ar schimba nimic. Nu stim sa ne bucuram, nu stim sa aplaudam, nu stim decat ceea ce stim.
‘Sa moara si capra vecinului‘.
Si nu degeaba spunem ca nu se face nimic. Pentru ca atunci cand se face, nu se face bine. Eu m-as bucura insa sa se faca ceva in fiecare zi, indiferent de cine este cel ce face. Restul, poate fi comentat. Depinde de cine comenteaza. Si, ca sa nu trec mai departe, ‘omul sfinteste locul‘. Indiferent de cand a trait, traieste si va trai.
Iti multumesc tovarase, daca pot spune si asa. Astept sa continui sa spui lucrurilor pe nume cu atat mai mult cu cat ceea ce facem trebuie sa aiba corespondent pentru comunitate.
Am inteles, poate la final si in timp ce scriu, ca ai dreptatea ta. Textul in sine putea fi scris si altfel, asa cum si randurile trimise de tine.
Cu drag,