“Eu nu sunt un invingator asa cum sunt altii!” este unul dintre obstacolele greu de doborat de sportivi. Sentimentul de culpabilitate, inferioritate sau permanenta comparatie cu sau fata de cineva e o meteahna dura inoculata de cele mai multe ori fara intentie in educatia copiilor. O intalnim la tot pasul si mereu dam vina pe sportivi ca nu sunt in stare de a evolua asa cum noi adultii ne dorim, uitand ca tot noi le spunem lor ca celalalt e mai bun. “Nu esti in stare de nimic” sau “Uite ce joaca x sau y!” … sunt ce anume?
“Cine esti tu copile?” am intrebat dupa meci. “Un nimeni!” a venit raspunsul si lumea a inceput sa se invarta in jurul meu. Am inghitit in sec tragand in piept ce mai puteam dupa ce timp de minute bune infruntasem vantul si infernul interior al celui ce lupta pentru a se elibera, de a scapa de meci si mai putin de a castiga. Am cautat privirea stearsa a celui ce sentimentul de vinovatie isi juca in voie dansul: “Ce o sa zica ai mei acasa? Ca sunt …” si cuvintele nu pot fi reproduse.
Nu stiu ce o sa zica ai lor acasa, stiu insa ce putea sa spuna potentialul uman pe teren daca lupta se ducea EL impreuna cu EL si contra tuturor ( adversar, arbitru, mingi, scor etc., ). Din pacate un singur camp de razboi acapareaza totul, EL anihilind pe EL si restul trebuind sa faca fata restului. Greu de doborat!
Multi spun ca presiunea nu e buna, dauneaza sportivului. Oare? Dimpotriva, presiunea intareste si dezvolta calitati si capacitati nebanuite atata timp cat ea este preluata si infruntata optim de catre sportiv. Atunci cand ii este impusa sau creeata artificial atingem interiorul fragil al celui ce singurul sprijin este incurajarea.
Atunci cand masina ramane fara benzina in loc sa reumplem cu inca un rezervor ( incurajari, “ce bine joci”, “ce dreapta ai”? ) calcam la blana acceleratia ( “nu esti in stare”, “misca-te odata”, “aoleuuu” ) si observam ca masina se opreste. Si atunci ce facem? Morala! Ca deh, tot vina masinii e ca nu a mai avut benzina! … acest lucru repetat si tot repetat creeaza o bariera ce atat de greu va putea fi suportata si eventual depasita in viitor.
“Dar eu i-am spus doar de bine” vine raspunsul celor ce in cauza. Zambesc caci stiu ca asa SI e. Sa la spun ca totusi masina merge cu benzina si nu cu sfaturi, dorinte, ambitii, reprosuri?
Cu drag,