Oare cine stabileste acest lucru? Am vazut de multe ori cum fiecare dintre noi apreciem persoanele din imprejurul nostru si ii catalogam dupa cateva secunde sau zeci de intamplari intr-un fel anume. Simplu, cu nota bene: limitat sau nu. De putine ori sau aproape imposibil de intalnit sunt cazurile in care cineva sa spuna despre el ca este limitat. Ca la capitolul nelimitat suntem atat de multi.
Cu siguranta ca e greu sa decizi ca la un moment dat ai ajuns la o limita, cu atat mai mult sa accepti accepti lucru, iar asta este o dilema: am ajuns oare la maximul potentialului meu?
Ce e naspa e atunci cand celalalt iti spune verbal sau non-verbal ca atat ai putut duce, iar tu ca individ ignori paragraful de mai sus, asa ca eu ajung sa ma intreb: oare exista diplome care atesta limita umana eliberate de persoane calificate in acest sens?
Gandurile rele vin de obicei la ananghie si luptatorul din noi decide simplu sa mearga la non-combat, culegand in mod logic si limita umana. Vine insa un altcineva care scoate cateva sughituri verbale scurte cu rol de imbarbatare si ochii incep sa se mareasca. Oau, parca pot mai mult decat atat si astfel tot ce existase pana atunci a disparut in ceata.
Deci, cand ajungi la limita umana? Si daca ajungi, cine o stabileste: tu sau el?
Vorbesc despre persoane pentru ca personal nu cred ca intamplarile sau realitatea traita la un moment dat sunt criterii de departajat. Ar mai fi ceva: daca eu ca individ mi-am propus mai mult decat pot duce sau mi-am dorit mai mult decat puteam duce? Nu reusesc sa ating obiectivul si repede cad in capcana trasandu-mi singur limita, pentru ca ceea ce se vede e mai mult decat palpabil. Oare?
Sa spunem insa ca tii un monolog interior cu propriul “eu” si decizi ca intr-o perioada de timp trebuie sa indeplinesti anumite sarcini, dar la terminarea clepsidrei constati ca ai facut mai putin? Devin un limitat sau timpul a fost prea scurt?
Pe terenul de tenis de exemplu ajungi la oboseala fizica intr-un meci si automat iti vine o senzatie de limita. Hmm, daca incepi sa respiri regulat si sa focusezi cerebelul pe sarcina de efectuat in continuare si nu pe efortul necesar constati ca nu ai “carcei” si ca treaba merge. Putem vorbi deci mai multe limite umane sau mai bine spus de limita umana pe mai multe planuri?
Daca intervine o limita umana dpdv fizic pe care o putem depasi mental sau una tactica pe care o putem depasi tehnic si etc. ? Mai avem limita? Si daca DA, cine o stabileste?
Eu sunt curios sa aflu raspunsul, dar nu il voi gasi. Dar cateva pareri de la voi nu ar strica …
Cu drag,
Cu siguranta ca e greu sa decizi ca la un moment dat ai ajuns la o limita, cu atat mai mult sa accepti accepti lucru, iar asta este o dilema: am ajuns oare la maximul potentialului meu?
Ce e naspa e atunci cand celalalt iti spune verbal sau non-verbal ca atat ai putut duce, iar tu ca individ ignori paragraful de mai sus, asa ca eu ajung sa ma intreb: oare exista diplome care atesta limita umana eliberate de persoane calificate in acest sens?
Gandurile rele vin de obicei la ananghie si luptatorul din noi decide simplu sa mearga la non-combat, culegand in mod logic si limita umana. Vine insa un altcineva care scoate cateva sughituri verbale scurte cu rol de imbarbatare si ochii incep sa se mareasca. Oau, parca pot mai mult decat atat si astfel tot ce existase pana atunci a disparut in ceata.
Deci, cand ajungi la limita umana? Si daca ajungi, cine o stabileste: tu sau el?
Vorbesc despre persoane pentru ca personal nu cred ca intamplarile sau realitatea traita la un moment dat sunt criterii de departajat. Ar mai fi ceva: daca eu ca individ mi-am propus mai mult decat pot duce sau mi-am dorit mai mult decat puteam duce? Nu reusesc sa ating obiectivul si repede cad in capcana trasandu-mi singur limita, pentru ca ceea ce se vede e mai mult decat palpabil. Oare?
Sa spunem insa ca tii un monolog interior cu propriul “eu” si decizi ca intr-o perioada de timp trebuie sa indeplinesti anumite sarcini, dar la terminarea clepsidrei constati ca ai facut mai putin? Devin un limitat sau timpul a fost prea scurt?
Pe terenul de tenis de exemplu ajungi la oboseala fizica intr-un meci si automat iti vine o senzatie de limita. Hmm, daca incepi sa respiri regulat si sa focusezi cerebelul pe sarcina de efectuat in continuare si nu pe efortul necesar constati ca nu ai “carcei” si ca treaba merge. Putem vorbi deci mai multe limite umane sau mai bine spus de limita umana pe mai multe planuri?
Daca intervine o limita umana dpdv fizic pe care o putem depasi mental sau una tactica pe care o putem depasi tehnic si etc. ? Mai avem limita? Si daca DA, cine o stabileste?
Eu sunt curios sa aflu raspunsul, dar nu il voi gasi. Dar cateva pareri de la voi nu ar strica …
Cu drag,
One reply on “Limita umana”
Limita – un cuvant care ma duce imediat cu gandul la spatiu , sau poate chiar plan…(ca mai intai desenezi linia orizontului pe o foaie de hartie -asa zice Doamna la scoala – si abia apoi privesti si meditezi!).As merge cu comparatia mai departe,privind linia orizontului in diferite momente ale zilei sau ale anului.Considerand ca privesc din acelasi loc, voi vedea “limite “diferite.Depinde de claritatea atmosferei, de ora la care rasare soarele…Nu mai zic, daca am ochelarii pe nas…!Descopar ca limita vederii mele e influentata de factori obiectivi, dar si subiectivi.
Avand in vedere toate acestea (si multe altele), cred ca limita umana este nelimitata , poti constata doar o stare intr-un anumit moment.Si mai cred ca cei ce stabilesc limitele umane sunt pacaliti de propriile “paturi ale lui Procust” in care traiesc.
Imi pare rau pentru tinerii care afla acest lucru destul de tarziu.Poate doar ignoranta sa-i salveze , daca-i pot ignora si pe “limitatori”.
Dupa meciul pierdut cred(zic si eu!) ca sunt putini apropiatii sportivului(cei ce cunosc toate datele situatiei si fac parte din acelasi vis(proiect, angajament)) care pot spune ceva.La greu e si mai greu sa gasesti cuvintele si tonul cu care sa nu faci rau.Dar cui ii pasa?
Mesajul meu pentru copii este:
“Priviti cu incredere linia orizontului in zilele senine si incercati s-o atingeti!”Restul se afla in carti-de istorie, de fizica, de statistica…
Cu drag,
yo, mam