… se afla antrenorii. Sau specialistii, generic vorbind. Vrem sau nu sa admitem, acestia exista mai mult decat ca o simpla prezenta in “anturajul” zilnic al sportivului mic, viitor mare. Se vede, se simte, se poate cuantifica acest lucru.
Avem nevoie de ei? In majoritatea cazurilor raspunsul este pozitiv, minoritatea ramanand a fi impartita intre inlocuitorii lor partiali si cei totali. Asa se poate observa impartirea celor ce se afla in spatele actorului principal … o majoritate covarsitoare ce detine “controlul” procesului educational, in special, cu puternice ramificatii inspre toate laturile sportului de masa si/sau de performanta.
Avem insa specialisti? Raspunsul este delicat.
Vorbesc din interior si incerc sa fiu obiectiv, dar si responsabil. Cu atat mai mult cu cat nu sunt adeptul inchinarii in fata specialistului strain. Cu atat mai mult cu cat, calitativ vorbind, exista oameni care stiu ce au de facut. Cu atat mai mult cu cat resurse ar fi pentru a avea specialisti pe masura pretentiilor.
Care este insa balanta dintre cantitate si calitate? Iarasi un raspuns delicat.
Exista o rarefiere, dar se evita sa se recunoasca. Exista nesperat de multi mercenari si guru, dar se erijeaza in antrenori si coach-i fara ca nimeni sa le-o spuna ca nu au calitatea asta. Fara ca nimeni sa ridice un deget contra. Exista o stare de normalitate asemeni ignorantei zilnice a celor ce stiu despre si trec mai departe. Ea exista.
Nu cunosc cifre, dar cunosc imagini, persoane, ipostaze. Prefer sa trag un semnal diplomatic, decat un sut in fund. Prefer asa si nimic mai mult caci am ajuns sa am fundul tabacit de lupte contra normalitatii existente.
Stiu insa ca un prim pas ar fi perfuzia, transfuzia si apoi infuzia de calitate in raport de cantitate. Asta presupune insa formatori, educatori, profesori. Avem nevoie de cel ce preda bine pentru a putea spera ca maine elevul va preda si el la fel de bine. Avem nevoie, dar de ce sa o si facem?
De ce sa oprim invazia comerciala a celor multi? Poate pentru ca maine si tu cel ce ai putere de decizie ma vei intreba la fel de simplu: imi recomandati si mie un antrenor pentru copilul meu? Macar pentru asta, daca nu pentru altceva.
Cat despre azi, putem vorbi deja la trecut. Uitam simplu ce vedem, inghitim repede ceea ce ni se spune, dam pagina poate se rezolva de la sine. Si vom culege roadele parguite de seceta, criza si tot felul de cataclisme naturale. Mai putin de inconstienta noastra.
In spatele sportivilor se afla antrenorii. Pentru a putea spune ca avem sportivi mari, ar trebui sa putem spune ca avem si antrenori mari. Spuneti-o voi, eu stiu ca ei sunt putini la numar, iar restul e cata frunza si iarba.
Update: tenisul se integreaza in familia sportului romanesc, respectand un cadru general destul de bine definitivat, exceptiile de la regula fiind putine sau din ce in ce mai putine. Din intamplare am gasit cateva randuri cu Octavian Morariu ce intaresc la o scara mult mai globala cele scrise in mod personal. Cititi aici.
Cu drag,
Avem nevoie de ei? In majoritatea cazurilor raspunsul este pozitiv, minoritatea ramanand a fi impartita intre inlocuitorii lor partiali si cei totali. Asa se poate observa impartirea celor ce se afla in spatele actorului principal … o majoritate covarsitoare ce detine “controlul” procesului educational, in special, cu puternice ramificatii inspre toate laturile sportului de masa si/sau de performanta.
Avem insa specialisti? Raspunsul este delicat.
Vorbesc din interior si incerc sa fiu obiectiv, dar si responsabil. Cu atat mai mult cu cat nu sunt adeptul inchinarii in fata specialistului strain. Cu atat mai mult cu cat, calitativ vorbind, exista oameni care stiu ce au de facut. Cu atat mai mult cu cat resurse ar fi pentru a avea specialisti pe masura pretentiilor.
Care este insa balanta dintre cantitate si calitate? Iarasi un raspuns delicat.
Exista o rarefiere, dar se evita sa se recunoasca. Exista nesperat de multi mercenari si guru, dar se erijeaza in antrenori si coach-i fara ca nimeni sa le-o spuna ca nu au calitatea asta. Fara ca nimeni sa ridice un deget contra. Exista o stare de normalitate asemeni ignorantei zilnice a celor ce stiu despre si trec mai departe. Ea exista.
Nu cunosc cifre, dar cunosc imagini, persoane, ipostaze. Prefer sa trag un semnal diplomatic, decat un sut in fund. Prefer asa si nimic mai mult caci am ajuns sa am fundul tabacit de lupte contra normalitatii existente.
Stiu insa ca un prim pas ar fi perfuzia, transfuzia si apoi infuzia de calitate in raport de cantitate. Asta presupune insa formatori, educatori, profesori. Avem nevoie de cel ce preda bine pentru a putea spera ca maine elevul va preda si el la fel de bine. Avem nevoie, dar de ce sa o si facem?
De ce sa oprim invazia comerciala a celor multi? Poate pentru ca maine si tu cel ce ai putere de decizie ma vei intreba la fel de simplu: imi recomandati si mie un antrenor pentru copilul meu? Macar pentru asta, daca nu pentru altceva.
Cat despre azi, putem vorbi deja la trecut. Uitam simplu ce vedem, inghitim repede ceea ce ni se spune, dam pagina poate se rezolva de la sine. Si vom culege roadele parguite de seceta, criza si tot felul de cataclisme naturale. Mai putin de inconstienta noastra.
In spatele sportivilor se afla antrenorii. Pentru a putea spune ca avem sportivi mari, ar trebui sa putem spune ca avem si antrenori mari. Spuneti-o voi, eu stiu ca ei sunt putini la numar, iar restul e cata frunza si iarba.
Update: tenisul se integreaza in familia sportului romanesc, respectand un cadru general destul de bine definitivat, exceptiile de la regula fiind putine sau din ce in ce mai putine. Din intamplare am gasit cateva randuri cu Octavian Morariu ce intaresc la o scara mult mai globala cele scrise in mod personal. Cititi aici.
Cu drag,