Asa ma simt cand incep sa gesticulez ferm si sacadat in balonul Centrului National de Tenis ca regulile trebuie respectate. Nu si degeaba avand in vedere ca se desfasoara un turneu, de fapt o selectie nationala, cei mai buni sportivi se intrec, ambitii mari … si inca o data acelasi peisaj trist al atitudinii sportivilor. Ce fac arbitrii … pricep ce le spun eu, dar nu inteleg nimic din ceea ce cred ei ca au priceput de la mine … stiu, extraterestrul de mine exista si nu are ce face … ca in multe alte dati cand deranjez cu ideea ca se poate face si altceva in tara aceasta mai mult decat starea de nepasare in care ne-am adancit; sau de indolenta; sau …
Ma uit mereu in ochii arbitrului de scaun ce asteapta probabil ca sportivul sa sparga o racheta, sa loveasca pe cineva cu racheta sau sa il injure de mama pentru a intelege ca regulamentul jocului de tenis trebuie aplicat si respectat. Problema nu e ca nu stie regulamentul arbitrul, ci ca in regulament nu e scris negru pe alb cate rachete ai voie sa arunci, in ce fel, la ce interval, cu ce intensitate, daca mai mixeaza si cu ceva vorba jucatorul … ?! … pentru a putea aplica regulamentul.
De partea cealalata sportivul a uitat ce are de facut pe teren. El ar putea sa joace, dar racheta nu il lasa … in situatiile dificile oricine altcineva la impins, numai el nu. Ca a uitat ca a participat la o intrunire si a ascultat ce are si ce nu are voie sa faca, se mai intampla. Ca mai si semneaza ca a luat la cunostinta de cele expuse si apoi uita iar, devine suparator. Ca totusi face ce vrea muschii lui si nu il intereseaza de restul (de faptul ca si alti sportivi pot beneficia de aceleasi conditii de joc, dar nu deteriorate), devine co comment. Ca sfideaza orice si pe cei ce fac posibilul cadru ca el sa joace tenis … devine inuman.
Am folosit verbul “a uita” pentru a nu spune ca nesimtirea este mare. Sau conduita morala a unui tenismen nu exista. Alegeti voi ce va convine.
Nu exista reguli, desi in unele cazuri inteleg nervii. Asta nu inseamna ca se pot incalca regulile … vorbim de cele ale tenisului, ale bunului simt, ale conduitei morale, a ceea ce se vede din exterior la un jucator ce vine pe teren sperand ca va fi ca Roger, Rafael sau Justine … ambitiile sunt mari sa ajungi langa ei, dar toti cei ce aspira uita ca toti granzii sunt in ochii lor … niste extraterestrii.
Vrei sa ajungi la ei, comporta-te ca un extraterestru. Iesi din rahatul cotidian in care la prima abatare arunci cu racheta si vei deveni unul ca ei … si la fel de normal (in ochii lor).
PS: cei ce incalca regulile sunt insa uneori greu de inteles, in special ca sunt persoane ce ar trebui sa le aplice ei primii. Am recomandat si rugat cu tarie jucatorilor sa nu se intre cu adidasii de strada pe greenset (din foarte multe motive) interzicand sa joace vreun meci oficial … ?si azi dimineata, ora 8.15 minute, terenul 2 de greenset, un antrenor incaltat cu pantofi butucanosi, blugi si geaca servea implacabil de la linia de T pentru ca sportiva lui sa poata sa faca returul. Acelasi om ce la randul lui semnase ca va respecta regulile. Asta-i Romania … se poate spune cu brio ca omu a facut exact ce a vrut muschii lui … exact ca jucatorul din teren. Huh, oare exista conexiuni?
PS 2: cand cineva nu face, incepi sa il bestelesti. Cand cineva face insa, macar bunul simt sa respecti ar putea sa existe. Exista atmosfera de turneu cu extrem de multe lucruri bune, exista teste fizice, exista circuit medical, exista antrenori federali pe teren, exista lucruri ce au un obiectiv si mai ales au continuitate logica … exista ceva in plus si mai aproape de ce poate fi facut pentru sportivi … huh si asta in Centrul National de Tenis, Bucuresti, Romania anul 2010 … deci se poate … cand vad insa cum percep sportivii, imi vine sa fac si orice altceva … adica nimic … sau mai nimic.
Cu drag
5 replies on “Extraterestrul”
Mi-e dor de regulile si neregulile de pe teren.Sunt spectator…
Va rog, nu obositi sa faceti ceea ce faceti.Suntem inyr-o tara in care nu se respecta nimic,mai ales regulile; in general,caci sunt unii dintre noi care doresc confortul convietuirii? insotite de zambete cu semenii bipezi.Si acest lucru nu se poate decat cu respect.Respectul incepe din familie si continua pe strada, la gradinita,in familie, pe terenul de sport, la scoala,in familie,la magazin…
Am fost de curand intr-o tara in care oamenii isi zambesc mult si isi multumesc si isi cer scuze excesiv de mult dupa standardele romanesti.
Mi-a placut si m-am gandit automat ca pentru a obtine un astfel de comportament s-a folosit mult timp si consecvent impunerea regulilor.Asadar,cei care “stiti regulile”, faceti asa incat sa fie si respectate.Cu totii le-am incalcat macar din cand in cand,dar respectul este singura noastra sansa pentru a face fata internationalizarii contemporane si pentru a face ca mecanismele vietii noastre sociale,economice,emotionale, culturale …sa functioneze.
Am fost martora la “inchiderea ochilor” arbitrului in fata comportamentului nesportiv pe teren si sunt sigura ca sportivului nu i-a folosit nici la momentul respectiv, nici dupa aceea.Sportivul era copil si nu a inteles nimic de folos din intamplarea aceea,doar ca poate sa faca orice si va fi “iertat”.
Va rog, deci,nu faceti rabat de la respectarea regulilor-pentru dumneavoastra,pentru copii, pentru noi toti.
Cu drag , yo,bubu
Traim intr-o tara libera, ca atare poate e bine sa adnotam faptul ca regulile in democratie sunt echivalente cu statutul de tara libera. A respecta regulile inseamna a intelege ca nu vorbim de dictatura, ci de respect fata de omul de langa ce are aceleasi drepturi, insa nu si obligatia sa participe la cum se aplica drepturile de catre fiecare cum considera. Incerc de multe ori sa asociez termenul de spatiu public cu ceea ce inseamna interactiunea zilnica intre noi oamenii si ca atare daca vreau sa injur sau sa arunc cu racheta o pot face intr-un spatiu intim cunoscut simplu de spatiu privat sau spatiu individiual => un sportiv se inscrie la un turneu deschis prin modalitatea de acceptare a inscrierii, se supune spatiului public; nu vrea, nu poate, nu doreste => se poate supune propriilor lui reguli in spatiul privat. Cred cu tarie ca Romania zilelor noastre are nevoie de un singur organism care poate face simtita termenul de tara libera: justitia. In cazul sportului, comisiile de disciplina. Respecti regulile => respectii oamenii; gresesti => platesti. Cineva insa trebuie sa aplice si cei mai la indemana, in competitiile sportive, sunt arbitrii. Apoi federatia prin comisia de disciplina, cluburi, sanctiuni ?etc.
Iar pentru asta nu voi obosi sa pun pe roate la nivel de federatie; o sa avem disciplina => in prima faza macar comisie :)))) ….
PS: yo bubu, by the way, si mie imi e dor sa merg la turnee in care sa vad un parinte ca dvoastra. Din pacate ramaneti un extraterestru intr-o lume guvernata de ambitii si dorinte. Nu insa si o tara libera 🙁
Cu drag
Cum ar putea oare sa inteleaga acesti practicanti ai sportului ca regulile sunt cel mai important lucru de care beneficiem ?
Datorita regulilor, in sport putem sa vorbim aceeasi limba cu partenerul de intrecere (a, da … cati oare mai considera ca oponentul sau este de fapt un partener ?)
Datorita regulilor, putem spune la finalul unui joc (da, daca ati uitat vorbim in acest domeniu de niste jocuri) ca am castigat !!!
Daca macar o data in viata, ai trait sincer bucuria de a castiga un joc, conform cu regulile acestuia, nu inteleg de ce iti este atat de greu sa intelegi ca regulile sunt de fapt cel mai frumos lucru in sport.
Daca fiecare ar avea dreptul sa faca ce vrea pe teren, daca si-ar stabilii propriul sistem de punctaj, dimensiunile terenului propriu sau chiar al terenului adversarului ti s-ar parea ciudat, nu ?
Ei da, asta inseamna sa nu respecti regulile …
oy,oy don’t panic….cred ca pe undeva prin romania mai sunt si alti extraterestri iar daca nu sunt poate gasim o modalitate de a-i transforma
De exemplu, o pilda: oul este mole pe dinauntru, dar cand e fiert se intareste; morcovul e tare, dar cand e fiert se inmoaie; bubul de cafea…..cand e fiert apa din jurul lui isi schimba culoarea, cel putin.
Chiar daca fiecare dintre noi se simte ca un bob de cafea, cu siguranta mai sunt si alte boabe de cafea care au aceasi “savoare”…cu cat mai multe boabe fierte cu atat mai mult apa se va colora….
Cat despre extraterestri, pe langa coach si yo bubu mai sunt si altii. Cred cu tarie ca ma numar printre ei, dar din pacate tind sa cred ca cei mai multi extraterestri vor sa plece din acea lume care nu le este destinata…insa cat timp sunt acolo ar trebui sa fie “cafeaua” !!!!
A renunta nu exista in vocabularul lui Coach si stiu ca pana la urma tenisul, ca sport, din Romania se va “colora” :):)
@yo bubu: cat despre a fi spectator sau a fi parte din spectacol intr-un fel sau altul niciodata nu e prea tarziu sa revii in joc 😀
De acord cu toate comentariile de mai sus. de acord ca fara reguli e debandada. Institutia care organizeaza un concurs are dreptul sa isi scrie regulile si pedepsele pt incalcarea regulilor. Amadoua trebuie aplicate si pentru sportiv, si pt antrenori si pt arbitru. pt toata lumea. Coach, cat mai ai energie, aduna “boabele acelea de cafea” de care vorbea Serj, ca “unde-s doi puterea creste”. Asa ramai singur in bataia pustii….