De mic mi-a placut sa citesc, poate ca din cauza firii mele sau poate ca parca sau cu siguranta totusi datorita primei educatoare ce mi-a insuflat inca de la primele lectii de citire si scriere aceasta inclinatie catre carti. Cele de citit, caci celelalte, de joc, de tarot sau cate or mai fi nu m-au ademenit la fel de mult. Singura scapare a vietii in afara laturii umaniste a fost liceul, cu o repartizare la o clasa de mate-fizica, cativa ani in care am urat orele suplimentare de mate si toate stiintele exacte, desi se pare ca au ordonat intr-un fel melancolia filosofica instalata pe parcursul claselor primare si a gimnaziului.
Ce a fost a fost, ce este e cu siguranta faptul ca imi place sa citesc, desi … nu prea citesc.
Dau vina mereu pe timp. Ca nu am timp , ca nu e suficient, ca mereu sunt altele mai importante, etc., astfel incat ajung sa citesc atat de rar incat uneori mi-e ciuda ca pana si un lucru atat de marunt ce-mi place nu il pot face asa cum mi-as dori. O scuza atat de banala nici nu pot gasi cu atat mai mult cu cat ignor sa spun adevarului pe nume si sa declar faptul ca ceea ce imi e comfortabil il asez pe locul doi in dauna unei prioritati (sur)venite pe locul unu.
Voi de ce cititi? Ma rog, voi cei ce o faceti … Aveti un motiv, ce e drept, de conjuctura, de placere, de obisnuinta, de nevoie. Indiferent de care e raspunsul, e bine ca o faceti. Nu e asa ca nu timpul e problema?
Cu siguranta ca asa e. De aceea ador sa merg cu sportivii la turnee. Pe langa toate cele, exista mereu timp de omorat cu cate o carte, exista mereu resurse de a spalaci vizual ochii cu ceva randuri alandala, exista mereu prioritatea numita si cititul unei carti. Lucruri care-mi plac, care ma fac comfortabil, dar care si linistesc. Pe mine, pe cei din jur, pe toti cei care interactionam cateodata impreuna si in acelasi timp prin intermediul cartii.
As vrea sa pot face si acasa la fel, sa imi gasesc resurse sa mai si citesc. Uneori reusesc, dar atat de rar incat totul e sinonim cu aproape nimic. Nu inteleg de ce sau, zic eu, nu intelegeam de ce. Acum poate am gasit o solutie, un fel de revolutie, ceva gen redijare constienta a tuturor tampeniilor care acapareaza si manaca energia ramasa inspre ceva ce atrage ca o ventuza oaza de liniste necesara gasirii de solutii pentru ceea ce ma framanta: cititul unei carti.
Cu drag,
Ce a fost a fost, ce este e cu siguranta faptul ca imi place sa citesc, desi … nu prea citesc.
Dau vina mereu pe timp. Ca nu am timp , ca nu e suficient, ca mereu sunt altele mai importante, etc., astfel incat ajung sa citesc atat de rar incat uneori mi-e ciuda ca pana si un lucru atat de marunt ce-mi place nu il pot face asa cum mi-as dori. O scuza atat de banala nici nu pot gasi cu atat mai mult cu cat ignor sa spun adevarului pe nume si sa declar faptul ca ceea ce imi e comfortabil il asez pe locul doi in dauna unei prioritati (sur)venite pe locul unu.
Voi de ce cititi? Ma rog, voi cei ce o faceti … Aveti un motiv, ce e drept, de conjuctura, de placere, de obisnuinta, de nevoie. Indiferent de care e raspunsul, e bine ca o faceti. Nu e asa ca nu timpul e problema?
Cu siguranta ca asa e. De aceea ador sa merg cu sportivii la turnee. Pe langa toate cele, exista mereu timp de omorat cu cate o carte, exista mereu resurse de a spalaci vizual ochii cu ceva randuri alandala, exista mereu prioritatea numita si cititul unei carti. Lucruri care-mi plac, care ma fac comfortabil, dar care si linistesc. Pe mine, pe cei din jur, pe toti cei care interactionam cateodata impreuna si in acelasi timp prin intermediul cartii.
As vrea sa pot face si acasa la fel, sa imi gasesc resurse sa mai si citesc. Uneori reusesc, dar atat de rar incat totul e sinonim cu aproape nimic. Nu inteleg de ce sau, zic eu, nu intelegeam de ce. Acum poate am gasit o solutie, un fel de revolutie, ceva gen redijare constienta a tuturor tampeniilor care acapareaza si manaca energia ramasa inspre ceva ce atrage ca o ventuza oaza de liniste necesara gasirii de solutii pentru ceea ce ma framanta: cititul unei carti.
Cu drag,