M-am trezit aruncat pe un fel sezlong improvizat din senin si asta dis de dimineata, spargand cu ochii prelata din fata mea in cautarea a ceva tenis. Soarele isi incepuse ascensiunea piscand usor placut pielea dezmierdata de racoarea stropilor de roua, trimitandu-mi lesul in ale viselor adancuri. Duceam o lupta dirijata de ceea ce ma inconjura tacit, acaparat din cand in cand de zgomotul brut al fiecarei lovituri de minge ce rasuna ca acul unui ceas intrat in deriva de pe fiecare dintre cele 12 terenuri ale ultimei escale scurte de pe taram american.
Era ora 8 dimineata si tenisul isi traia bucuria prin joc pe puncte fara bariere. Fara refuzuri, fara mofturi, fara pretentii ? pustii isi incepusera dansul in pustietate ajutati de cateva mingi puse la dispozitie de directorul de turneu, un om ce pana ieri a fost si el la randul lui copil.
?Tenisul se invata jucand, la orice ora, in orice zi, cu oricine. Lasa tenisul sa intre in casa pentru a te bucura de el, altfel in fiecare dimineata te vei uita la mine intreband ce rau ai facut de esti obligat sa te misti tocmai atunci!?
Un accent american pe fond sud american isi facea loc sacadat.
?Ma uit la ei si nu vad decat obligatia de a intra pe teren cu dorinta de a castiga; au trecut vremurile in care ne trezeam odata cu soarele si pana seara uitam cine a castigat. Cum sa iti placa tenisul daca intr-o ora vrei ceea ce noi reuseam intr-o saptamana??
Si privirea scruta blajin sportivii, dand din cap a paradox.
?Timpurile poate s-au schimbat? ? ?Nu si tenisul, el va ramane mereu la fel. Nu atingi varful daca nu inveti sa treci prin munca, suferinta si ambitia de a fi cel mai bun. Toti stiu sa loveasca.?
Si a plecat usor spre biroul mic ce tinea, probabil, loc de refugiu.
Cu drag,