… este cea pe care o aleg eu. Am tot auzit asta mereu si mereu, ultima data acasa, inainte de a pleca la Sofia.
Aflat aici la turneu telefonul a insistat sa ma atentioneze ca sunt lucruri de rezolvat si care depind de mine. Uneori pot astepta, uneori insa ard si cer impetuos rezolvare. Nu sunt importante pentru soarta tarii, dar de ele depind unele evenimente ulterioare destul de insemnate pentru unii dintre locuitorii aceleiasi tari. Factura telefonica imi va fi martora complicariii existentiale in care ma invart din dorinta prosteasca de a ajuta, in dupa amiaza acestei zile napadindu-ma o stare de frustrare: ce naiba fac eu?
Pentru fiecare probabil e la fel, cu greutati si cheltuirea timpului inutil in sute de directii, dar e destul de greu sa admit faptul ca nu se poate ca un sistem sa devina eficient daca noi ce il dorim asa incepem sa ne schimbam. Sergiulica, tu cu bicicleta ta poate vei avea sanse, eu cu sistemul meu am inceput sa imi doresc sa evadez,asta ca tot vorbeai tu o remodelare …
Nu pot pricepe de ce comoditatea sau “lasa frate ca doar nu arde” sunt atat de indolente in situatii in care fiecare telefon este precedat de alt telefon si fiecare problema cauta rezolvare pentru ca intr-o zi roata se va intoarce si vei avea nevoie de acelasi sprijin. Imi fuge mintea in atatea cotloane ( sa zic la tenis ca sa fiu explicit ) incat disec repede ce anume sa faci si cum sa procedezi si dai drumul la sarcina la oamenii pe care te poti baza. Si de aici incepe asteptarea.
Poate unii sunt limitati, poate unii sunt comozi, poate unii le e frica sa nu greseasca, poate unii nu stiu ce sa faca … Dar nu e normal sa treaca aproape 6 ore sa dai un telefon pe care rugasem sa il dea dupa ce vorbisem pe roaming in sute de directii si raspunsul sa vina impasibil: acum am avut timp. Intre timp persoana care astepta telefonul asa cum vorbisem imi dadu-se mesaj respectuos ca el a asteptat destul. Sau poate unii sunt zgarciti in atata hal incat fac balanta contabila repede si se intreaba retoric: mie frate ce imi iese? Dar la premieri sunt in prima linie sau la primirea de drepturi muncite de altii fac apel la dreptate.
E un exemplu simplu care imi demonstreaza la fel de simplu cat de complicat actionez din dorinta de raspunde cu DA fiecarei solicitari. Am si gresit poate fata de unii, dar la fiecare nu am stat cu mana in san. Actionez complicat?
Normal, ca numai asa unii pot dormi linistiti ca altul le face munca si ii acopera. Sunt atat de multe lucruri incarligate incat daca le-am trata simplu am taia in carne vie, fiecare componenta necesita si abordari generale. Pentru ca asa e sistemul.
Sa fim cei mai buni, caci smecherie e peste tot, daca fraierii accepta …
La naiba …
Cu drag,
Categories