M-am trezit de dimineata infruntand deopotriva soarele ochios si vantul rece de primavara. Inca mi se lipeau pleoapele de somn tragand de corpul greoi pe aleile inguste ale unui club gazda de futures de baieti, aerisind plamanii imbibati de candoarea impregnata peste noapte din camera de odihna ocupata la maximul metrilor patrati.
In sfarsit, la turneu. Si asta imi umple golul zilnic pastrat in tolba cu energie si chef de viata atasata permanent la purtator printre sutele de hartogarii, treburi functionaresti si antrenamente. Nimic nu e mai natural si confortabil pentru un antrenor virusat de tenis de a fi, din nou, pe terenul de tenis, acolo unde competitia isi ascute sabiile. Mda, asta chiar imi place.
Dar asta nu e totul. Cand calatoresti de-a lungul anilor in turnee din cadrul circuitelor de copii, juniori si seniori, deopotriva la un nivel ridicat sau nu, incepi sa vezi diferente si sa iti dai seama de regulile jocului. Totul este? indreptat spre ceea ce in copilarie imi placea sa spun “legea junglei”, zambind larg si acum la amintirea lui Mogli, Baloo, Sherkan si Bagheera. Parca si simturile mi se ascut ascultandu-i:
Camere mici pline de sportivi, masini de racordat manuale, pungi cu alimente, antrenamente dimineata devreme sau seara tarziu, sticle reumplute mereu cu apa de la robinet si competitie cat cuprinde. Supravietuieste cine poate. Nu inseamna oare a jungla? Acesta e tabloul unui turneu de futures, unul din multe altele ale unei colectii unice ce isi poate intitula capodopare: “inceput de drum”.
Si uite asa apreciezi mult mai mult pe cei ce vin si joaca “inceputul de drum” in speranta unui singur meci pe Philippe Chatrier sau Rod Laver Arena. Pentru un singur Federer trebuie sa stim ca e nevoie de atat de multi alti doritori de fi “Federer” … sau nu?
Blogging from Terrasa,
Cu drag,