Tabloul principal al juniorilor de la Melbourne este de cateva ore postat pe internet si tot de atata timp stau agatat cu gandurile la ceea ce se intampla in momentul cand sportivii afla cu cine au picat.
Pana a ajunge acolo, nu am inteles de ce majoritatea celor ce aspira sa ajunga in tenisul mare privesc tragerile la sorti ca singurul moment cand se roaga la Dumnezeu, invocand clementa si sprijin. Cand joci turnee de juniori mai speri la cate o tragere mai usoara pentru a mai castiga puncte. Daca insa ai ajuns sa joci grand slam, oare speri ca mai este ca la inceput de drum cand sperantele se indreptau spre tururi “facile” si adversari “bomba”? Din pacate, raspunsul este da 🙁
Cel putin asta a fost tabloul amuzant revazut printre multi dintre juniori. Bineinteles, pasul al doilea a fost butonatul laptopului in vederea … ati ghicit deja 🙂
Dar sa revin la inceputul articolului, cu o continuare proprie la un inceput de vaitat de sportiv de grand slam:
Sportivul: “mama ce naspa am picat, ce ghinion” !
Ma uit si eu pe tablou, observ ce a observat si el si continui: “la un astfel de turneu toata lumea poate bate pe toata lumea, trebuie sa ai incredere … pana una alta, insa iti dai seama ce bulan a avut adversarul la tragere?”
Viata merge inainte … pana una alta 🙂
Din Melbourne,
Cu drag