Astazi “am plans” la festivitate cu Andy. Nici unul dintre finalisti nu este favoritul meu, dar dupa atata amar de timp am inteles durerea? finalistului. Diferenta de statistici tinde catre zero; si totusi, unul poate parea cu adevarat ?prost? in fata? celuilalt. ?Prostia? vine din cap; deci, aici e de lucrat. Suna banal. Acolo, in cap, in mintea omului , unde totul e atat de greu de prevazut, factori reali si inchipuiti actioneaza pentru si impotriva sa.
Astazi am vazut mai clar ca niciodata diferenta dintre campion si finalist. Parca niciodata nu auzisem pana acum ca premiul castigatorului este dublu fata de cel al finalistului. Sau ca finalistul primeste jumatate din premiul campionului. Cuvintele au semnificatia lor. Induc imagini. Al doilea reprezinta doar jumatate (astazi asa a parut si jocul). Inainte de finala, cand sunt inca multi jucatori in cursa, imaginea aceasta este mult mai putin clara.
Astazi, pentru prima data, m-a durut Andy Murray, cu neputinta lui, cu lipsa de inspiratie, cu lipsa de incredere (si luciditate). M-a durut imaginea mamei sale care i-ar fi? dat tot ce-i lipsea…
M-a bucurat Djokovic cu stapanirea de sine. Dupa un meci? in care a fost stapanul jocului a facut un rol perfect intr-o festivitate in care a fost master.
Un tablou scurt (un scurtmetraj) de 10 minute, parte a unui lungmetraj de doua saptamani dintr-un lungkilometraj. Acesta din urma este caracterizat de un entuziasm continuu pentru o munca sustinuta continuu, la finalul careia doar unul este campion, iar celalalt un luptator ; un luptator care de multe ori e singur in arena, in fata adversarului ce are chiar chipul sau; de multe ori ii lipseste oglinda, uneori? nu lipseste, dar e aburita de atata transpiratie si adversarul isi pierde conturul. Atunci intervine echipa…
E de ajutor, dar infrangerea ramane a lui; oricat ar vrea echipa s-o imparta cu el, nu e de daruit ca Victoria, ca bucuria. Asta e natura umana. Si atunci are nevoie sa-si aminteasca si sa-si foloseasca toate darurile naturii umane ? orgoliu, perseverenta, istetime, rigurozitate ? cu puterea de a privi doar viitorul. Are nevoie sa puna in miscare motorul care sa-l duca inainte.
Valeria Margarit,
Parinte de sportiv
One reply on “Spectator la festivitate”
foarte frumoasa interventia! ma credetzi sau nu, vazand aproape tot ceea ce era important la acest turneu, am avut premonitzia ca nole il va trece lejer de roger …. am un prieten caruia i-am spus asta cu o zi inainte si a azis ca sunt nebun … el pariase 300 E pe fedex si s-a ruinat … m-a sunat in timpul meciului si m-a intrebat cum este posibil … in conditiile in care federer jucase foarte bine (inclusiv cu simon) …. i-am raspuns ca am vazut doua meciuri cu nole?de dinaintea semifinalei si vazusem determinarea din atitudine … am simtit ca este pregatit sa calce totul in picioare … spun asta fara subiectivitate …. dimpotriva … desi imi place nadal si in general ii tin partea in fata detractorilor (inclusiv fetita mea care tine cu fed), imi place cel putin la fel de mult sa ma bucur de pe canapea de roger/nole/andy et comp; sincer am stiut de asemenea in finala stelei din 89 ca o sa piarda, am stiut ca in 94 vom pierde cu suedezii, am stiut in semifinala irinei sparlea ca …. nu am avut sentimentul defetist in 86 cand ceva imi spunea ca vom castiga, la fel in 90 la camp mondial de handbal baieti cand am luat bronzul, la fel cand … si cand …. chestia care ma framanta cel mai mult este … oare se va putea vreodata ajunge la un nivel de civilizatie si tehnica astfel incat sa nu mai existe dopaj si tentative de frauda? astfel incat sa conteze numai (cum spune si coach mereu) materialul genetic, antrenamentele, cariera desavarsita, pasiunea si coaching-ul cu tot ce presupune el? intrucat este suficient sa planeze 1mm de suspiciune asupra tuturor astfel incat sa-ti stea in gat orice spectacol