Cu praful aruncat in ochi este o alta poveste. Poveste care se leaga, vrei nu vrei, de tot ce am scris pana acum.
Suntem un neam ciudat care nu respecta pe nimeni si nimic. Cum altminteri pot sa judec niste concetateni care fluiera si huiduie la o nunta, indiferent cine ar fi mirii. Ca el este un fante de Dorobanti pe care tata socru s-a chinuit in zadar sa ii dea ceva posturi bine platite de stat, ca ea este cine este si cu care eu nu prea as vrea sa???vorbeste?? cu ea, astea nu conteaza. Conteaza ca doi oameni, care poate se iubesc, s-au luat si trebuie, in buna traditie romaneasca, sa fie felicitati si nu scuipati indiferent de origini. Cum altminteri pot sa judec niste oameni cu raspundere si care, se presupune, sunt intregi la cap ca d-aia au posturi mari si care se chinuie sa scoata niste legi care sa faca sa treaca bacul niste chiulangii, tineri de nimic, nuliatati sociale, fara jena in a-si exprima bucuria ca au dat foaia goala la examen. Te intrebi daca sunt retardati sau asa sunt ei. In acest timp s-a anuntat, discret, in liniste, ca gazele se vor scumpi cu 5% pentru populatie si 10% pentru industrie. Banuiti cate baloane acoperind terenuri de tenis si care se incalzesc cu gaz sunt in Tara noastra?? In atari conditii oare care va fi costul antrenamentelor pentru un sezon de iarna ca cel de anul trecut?? Si daca va creste in pret si energia electrica??
Dar cu aceste articole am omis sa discutam despre tenis adica exact sportul care ne-a facut oameni si ceea ce suntem. Oricum promit ca de acum sa nu mai scriu decat despre tehnica, tactica, mental sau pur si simplu informatii despre acest sport care ne omoara putin cate putin pe noi cei implicati.
Paul BOZDOG
Antrenor
One reply on “Praful in ochi”
Double like!:)