Sistemul comercial nu functioneaza intotdeauna, nu e mereu bun. O spune ministrul apararii din Marea Britanie dupa o experienta indelungata in mediul privat si aflat in fata unui job in sectorul public. Putem sa ignoram sau sa ne prefacem ca nu are rost sa tinem cont de intamplari si maxime emise departe. Putem face, practic, chiar orice.
Au trecut de mult privatizarile ce au transferat rentabilitatea din minusul fortat de pe hartie in plusul incredibil din cifra de afaceri. Si asta contratimp de parca mereu si mereu eram martori la o cursa de 100 m plat. Poate ca nici nu merita sa mentionam ca au fost si cazuri in care se impunea un transfer din moment ce in majoritatea cazurilor a devenit un patent odios a faptul ca asa nu mai merge, insa asa ar merge. Si a mers; din pacate doar intrun sens unic cu iesire inspre un tarm populat de cativa strategi carora le-a pasat prea mult de ei.
Nu-i condamn pe ei; ci pe mine. Sau pe toti cei creduli ca vorba dulce mult aduce.
Fara scapare, sportul a intrat in joc. Parghia ce ar stopa impotenta in favoarea natalitatii performantiale pare un subiect declansat ad-hoc ca urmare a unei Olimpiade stalcite de ambitii si eforturi singulare; in realitate este o vanatoare veche, deja mult prea veche a unor comori nepretuite ce pot aduce, constant si fara durere de cap, aceeasi rentabilitate intrun singur sens. Fara dubiu, nu putem vorbi niciun moment de aurul poleit al medaliilor.
Stim si s-au scris mult in trecut, poate mult prea mult, faptul ca sportul romanesc parcurge o panta inclinata invers, demonstrata palpabil la ultimele 2 editii ale Jocurilor Olimpice – in afara celei tocmai incheiate. Infuzia masiva sau macar redirijarea investitiei financiare din segmentul privat catre federatiile nationale datoare cu gestiunea sportului nu a fost dorita in niciun moment. Nu cunosc motivul, insa inteleg cat se poate de clar realitatea.
In aceste conditii, nu inteleg dezbaterea. Sau praful aruncat in ochi. Poate doar nuantele. Exista un interes acerb pentru sportul de performanta, un varf al unei piramide ce a fost decimata constient de pilonii principali – sportul de masa si sportul pentru toti. Vorba lui don Paul, imi scapa mie ceva?
Sper ca totusi sa ne pese de sport inainte de a face un record mondial din a trece sportul din proprietatea omului de rand in proprietatea unuia sau a altuia. Nu de alta, dar performanta o face inca omul si nu banul extras din baze materiale concesionate pe nimic in schimbul norului de ceata toxica. Sau iar imi scapa mie ceva?
Cu drag,