Miscarea sportiva isi continua in mod flegmatic letargia scotand la iveala mai mereu medalia mult muncita, ascunzand insa in subsoluri efectele nocive ale unui intreg conglomerat uman lipsit de oxigenul pur al miscarii. Un singur palier social unde extremitatile domina, atat copilul-campion cat si copilul de rand solicitand neingradirea miscarii, o realitate ce ne indeamna sa nu o mai ignoram si sa scriem despre ea: unde e sportivul ca si copil practicant al sportului de masa?
In atare conditii ar fi util ca echipa din spatele sportivului sa isi faca simtita prezenta, scriind si informand despre multe din aspectele ce nu se cunosc sau nu vor sa fie cunoscute. Ar fi util ca cei ce lucreaza, dirijeaza, finanteaza, educa si sprijina sportivii sa isi spuna punctul de vedere pentru a putea urni de pe loc o masa moarta producatoare insa de imense valori sportive si umane.
Relateaza experientele tale, invatamintele acumulate, progresele inregistrate, bucuriile si tristetile de zi cu zi. Spune ce te doare si ce iti trebuie, lupta si apara-ti drepturile tale, scrie si nu ignora!
Fi un “coach” pentru restul, caci de la tine putem invata cate ceva ce ne va permite sa progresam.