La intrarea in sala de sport, pe o bancuta, doua fete isi vorbeau una alteia vrute si nevrute inainte de inceperea antrenamentului, in acelasi timp muscand cu pofta cate o felie babana de paine presarata cu cateva felii stravezii de salam. Le-am intrerupt scurt cu politeturile de rigoare, au facut ochii mari oprindu-se din plescait, au raspuns repede si apoi si-au continuat “ritualul”.
Era ora pranzului. Se pregateau de antrenament, venind probabil de la scoala. Isi realizau “incalzirea” stomacala cu rol si de sustinator de efort prin aceeasi metoda traditionala pe care multe generatii ale trecutului au urmat-o acum ceva mai mult de un deceniu, chiar doi.
“O fi din cauza crizei?” am incercat sa imi impun personal. Stiam insa ca nu e asa. Hainutele modeste, echipamentul sportiv, restul … tradau ceea ce vroiam sa coafez in mintea mea. Fetele erau insa fericite, infestate probabil de placerea jocului, pentru ele simplul fapt ca aveau pregatire fiind mult mai important decat alte amanunte.
M-am bucurat enorm sa vad ca s-au mentinut din trecut unele aspecte pe care le credeam pierdute …inca mai sunt copii dedicati sportului, fete nevinovate ce afiseaza un zambet inocent, gata de sacrificiu sportiv. Extraordinar.
Mi s-au confirmat si convingerile ca intr-un sport modern mancator de bani, tot cei saraci “joaca” jocul intr-o nebunie permanenta, dar frumoasa …
M-am intristat insa sa vad ca, asemeni trecutului, vitaminele performantiale au ramas aceleasi: multa paine si un pic de amestec de carne sau branzeturi sau lactate.
Poate o mancare calda, fie ea si la limita, poate un adidas de sport amarat si nu unul de strada, poate o canapea in loc de bancuta intr-un fel de vestiar ar schimba roadele viitorului. Inlocuiti totusi “poate”. Folositi ” cu siguranta …”. Si aveti o imagine imbunatatita a prezentului, nu cu mult, dar cu atat cat trebuie pentru a progresa “sanatos” macar.
Era ora pranzului. Se pregateau de antrenament, venind probabil de la scoala. Isi realizau “incalzirea” stomacala cu rol si de sustinator de efort prin aceeasi metoda traditionala pe care multe generatii ale trecutului au urmat-o acum ceva mai mult de un deceniu, chiar doi.
“O fi din cauza crizei?” am incercat sa imi impun personal. Stiam insa ca nu e asa. Hainutele modeste, echipamentul sportiv, restul … tradau ceea ce vroiam sa coafez in mintea mea. Fetele erau insa fericite, infestate probabil de placerea jocului, pentru ele simplul fapt ca aveau pregatire fiind mult mai important decat alte amanunte.
M-am bucurat enorm sa vad ca s-au mentinut din trecut unele aspecte pe care le credeam pierdute …inca mai sunt copii dedicati sportului, fete nevinovate ce afiseaza un zambet inocent, gata de sacrificiu sportiv. Extraordinar.
Mi s-au confirmat si convingerile ca intr-un sport modern mancator de bani, tot cei saraci “joaca” jocul intr-o nebunie permanenta, dar frumoasa …
M-am intristat insa sa vad ca, asemeni trecutului, vitaminele performantiale au ramas aceleasi: multa paine si un pic de amestec de carne sau branzeturi sau lactate.
Poate o mancare calda, fie ea si la limita, poate un adidas de sport amarat si nu unul de strada, poate o canapea in loc de bancuta intr-un fel de vestiar ar schimba roadele viitorului. Inlocuiti totusi “poate”. Folositi ” cu siguranta …”. Si aveti o imagine imbunatatita a prezentului, nu cu mult, dar cu atat cat trebuie pentru a progresa “sanatos” macar.
PS: se tot spune ca performanta nu dispune de conditii de pregatire optime, de conditii de refacere optime, de sprijin financiar optim … asa este si asta se mentine din trecut. Ciudat insa ca, performantial vorbind, rezultatele inregistrate de sportivi au suportat un upgrade constant in prezent, astfel ca daca ar fi adjustate oleaca cele enumerate atunci va dati seama ce ar fi? Dar astea sunt totusi atat de dificil de realizat daca ne raportam la realitate. Si asta o inteleg. Stiti ce nu inteleg eu? Cum altii poate sa faca “doping” regulamentar, iar noi romanii nici macar o farfurie cu mancare calda nu putem da la pranz? Si asta presupune vreo hotarare de guvern intortocheata? Pana una alta, sa nu mai facem ca trenu’ cand nu facem performante, sa ne bucuram ca am ajuns sa concuram cu ceilalti. Noi cu salamul, ei cu atat de multe alte vitamine.
Cu drag,
One reply on “Vitaminele performantei de varf”
Tot la educatie ajungem.De ce o fi mai important sa stim cum se rezolva ecuatia de gradul doi cu 2 necunoscute decat cum sa ne hranim sanatos?!Scoala, massmedia, dar mai ales familia ar putea arata mai multa preocupare…Despre sportul de performanta?Subscriu, coach, ca , daca s-ar face si la noi cu stiinta(ca-n multe locuri din lumea larga), multe medalii ar asculta imnul national romanesc.
Cu drag, yo, mam