Tot ciorditul e mai la indemana …

… cand vorbim romaneste pe intelesul romanului.
Scurt pe doi am observat ca in timp ce udam minigradina amenajata in fata terenurilor de tenis din Baza Iancului in doua din cele trei ghivece-ornament in care se gasesc flori au casunat niscaiva animale planetare. Adica din niste buchete alb-rosu destul de bogate acum se regasesc niste buchetele calcate de criza ciorditului, ceea ma duce cu gandul la cat de multa invazie de rautate putem produce. Si cum animale poate e putin spus celor ce culeg pe furisate, ma refulez in scris si atata tot. Nu prea ai ce schimba …
Dar ma bucur ca macar au facut-o la modul finut, reusind sa smulga doar cateva fire ca, probabil, sa nu bata la ochi. Ceea ce e imbucurator totusi, nu?
PS: ofer flori pe cheltuiala mea celor ce doresc asa ceva, numai sa mi se ceara. E greu insa si asta.
Update: chiar nu imi vine sa cred ca e posibil ca dintr-o oaza minuscula de oxigen, de frumos, de altceva decat praf cineva sa reuseasca sa retuseze aproape totul. Nu mai conteaza dorinta initiala de a face ceva, nu mai conteaza ca s-a pus si in practica, nu conteaza poate nimic din toate acelea pentru ca totusi totul e la scara mica de neimportant. Dar asta spune si mai multe despre calitatea romanului. Stam la colt si asteptam la panda sa ciordim. Da, asta e cuvantul, caci a fura presupune si o oarecare delicatete. Multumesc vecine, ce pot spune, tot inainte, ce mama dracului.
Cu drag si la mai mare,