“Ce vrei sa faci?”
“Sa joc tenis!”, a venit raspunsul.
“Bine, fa-ti incalzirea si apoi gimnastica, dupa care o sa incepem”…comenzi executate cu graba sporita din dorinta probabil de a gusta senzatiile lovirii unei mingii de tenis cat mai repede posibil.
Si incepem undeva la timpul trecut sa ne facem ca jucam tenis.
Schimonosirile, incordarea, rigiditatea miscarilor erau lucruri vizibile in primele minute ale sedintei de tenis, de altfel un lucru absolut normal atunci cand vorbim de primele lectii de tenis ale unei adolescente. Interesant insa cum uneori incepi sa consolidezi sau chiar sa realizezi ce simple sunt lucrurile facute sa fie, astfel ca sincer recomand ca indiferent de nivelul obtinut de cineva intr-o activitate, fie ea sportiva sau nu, sa isi faca timp sa mai ajunga si la bazele initiale de unde fiecare pleaca din dorinta de a obtine cat mai mult.
“Respira un pic si vino la fileu”, am reusit sa comunic instantaneu cu eleva dupa cateva minute de efort disipat.
“Eu am cateva mingii, dar o sa jucam cu o singura minge in joc. Tu o sa stai la linia careului de serviciu, eu la fel si singurul lucru pe care il avem de facut este sa jucam mingea impreuna, dupa ce ea cade o singura data.”
“Atata?”
“Pai nu vrei sa joci tenis?”, am intrebat-o eu.
“Ba da, dar am crezut ca trebuie sa lovesc mingea cu lift, nu sa o jucam asa simplu peste fileu”.
M-a bufnit un ras zgomotos, eu alergasem de mama focului pret de cateva minute pentru a returna mingiile aruncate in toate directiile vazduhului de catre eleva, constatand ca ea se concentrase pe “lift” in dauna lovirii mingiei catre mine.
“Daca dai mingea asa simplu peste fileu ai reusit sa joci tenis”, i-am replicat eu.
Antrenamentul a mai durat cam 50 de minute, pret in care am facut diverse lovituri, inclusiv “caricaturi” de voleu, smeci si servici. Dupa clarificarea sarcinii, eleva a devenit mult mai relaxata, reusind sa loveasca mingea in terenul meu de mult mai multe ori, incredibil fiind ca si “caricaturile” au prins ceva culoare la un moment dat.
Obosita si transpirata, dar cu o bucurie de nedescris a reusit sa spuna:”Am jucat tenis!”
M-am oprit din stransul mingiilor si am simtit un mare adevar care tocmai fusese rostit. A juca tenis este un lucru atat de simplu de realizat, incat numai mintea bolnava a omului reuseste sa il faca complicat. Iti trebuie o racheta, o minge, un teren de tenis si un partener, apoi timp la dispozitie si placerea de a juca. Este atat de simplu…
“Bravo, asa este, azi ai jucat tenis. Dar doar atata. Asta nu presupune ca ai si invatat tenis”.
“Pai de ce? Ca doar am tinut mingea in joc, nu?”
“Liftul de care spuneai tu la inceput, fara a sti macar ce este, este o mica parte din intregul numit tenis invatat”.
“Aha”… si lectia a luat sfarsit.
A JUCA tenis si A INVATA tenis sunt doua procese diferite, dar care se intregesc unul pe celalalt. Numarul de lovituri nereusite de catre eleva erau diminuate considerabil la inceputul antrenamentului datorita faptului ca ea se focusa integral pe PROPRIA PERSOANA si pe TEHNICA DE EXECUTIE, in dauna jocului propriu-zis care presupunea simpla repunere a mingiei, sub orice forma, inapoi de unde a venit. Toate crisparile erau astfel marite, pentru ca atat ea cat si orice initiat braveaza la inceput din dorinta de a face o impresie buna.
Data viitoare o sa jucam tenis, dar nu ca azi, ci pe puncte, cu aceleasi reguli simple. Dupa care o sa incep sa o invat si tenis. Si stiti de ce? Pentru ca a reusit sa joace tenis singura. Mai departe, pentru a castiga pe puncte, trebuie sa aiba si o tehnica de executie eficienta. Si o tactica. Dar asta depinde de ea, daca doreste mai mult de la tenis sau propria persoana probabil va depunde efort suplimentar sa joace un tenis invatat. Deocamdata joaca tenis si asta este ceea este esential, dar si ceea ce si-a propus.
Probabil daca as fi inceput cu teoria si cosul de mingii, kinograma forehandului si liftul de executat, eleva s-ar fi enervat la culme ca nu merge, dupa care probabil ar fi renuntat deja la ideea de a juca tenis. Pacat… Asa era atat de bucuroasa incat de abia asteapta urmatorul antrenament ca sa mai joace tenis.
Ma gandeam in drumul spre casa:” daca data viitoare as pune pe cineva arbitru la antrenamentul elevei si am juca puncte normale, arbitrul ar spune alt scor decat cel regulamentar?”. Bineinteles ca nu, el ar spune scorul in functie de cazatura mingiei, sub acelasi format intalnit si la Grand Slam. Pai atunci de ce trebuie eu sa o invat tenis, cand deja ea joaca tenis?
Si uite asa mergem pe firul povestii si constatam ca tenisul se joaca cu placere si ambitie. Daca vrei sa joci pe puncte, nu vei gasi niciunde pe cineva sa iti acorde note pentru frumusetea jocului practicat, ci doar un arbitru care noteaza sub forma de scor eficienta loviturilor trimise in terenul advers conform cu un regulamnet universal valabil pentru absolut toata lumea. Iti ramane orgoliul personal si ambitia ca la sfarsitul meciului sa castigi impotriva celuilalt, prin absolut orice mijloc sportiv si de fair play. Si asta a fost tot. Ai jucat si ai castigat la tenis.
Dar stai, de ce exista totusi carti despre tehnica si tactica? Daca ai trecut de jucatul tenisului de placere si nebunia castigarii oricari intreceri pe puncte, atunci vei constata ca pe zi ce trece tu jucatorule vei avea un “nas” ce te pandeste sa te bata la tenisul pe puncte. Ca sa izbutesti totusi sa castigi, apelezi la trucuri si incepi sa pacalesti tot ce misca: mai adaugi o smecherie numita lift, apoi una numita servicu si faza fixa si uite asa devii mai bun. Ca sa poti sa duci un razboi atat de lung, o sa constati ca nu mana face lovitura, ci picioarele. Si uite asa incepi sa alergi cu un minut in plus fata de “nasu” , iar daca esti constant in pregatire si ai fost prezent la impartitul calitatilor si aptitudinilor pentru tenis de catre Doamne-Doamne, numai momentele normale de slabiciune te pot aduce in situatia de pierdere. In rest, ii spui la “nas” la revedere si ii faci cu mana suav de departe, mai are pana sa te ajunga o gramada.
Daca ramai sanatos, avand totusi grija de pielea proprie prin refaceri obligatorii si vrei sa iti cauti un “nas” strain, un sprijin financiar este musai de gasit in zilele noastre pentru a putea calatori pana la el sa il provoci. Multe amanunte de comunicare eficienta intervin pe parcurs pentru a duce la indeplinire obiectivul, dar daca treci si peste momentele cumpana cauzate de incertitudine sau reculul frustrarilor, chiar ca atunci poti spune: “good bye godfather, see you soon!”.
Tenisul este un sport simplu dragii mei, iar el de la inceput este tenisul pe puncte. Din pacate, el este transformat in tenis de antrenament, iar castigatorul pe puncte in castigatorul de antrenament. De ce? Invatam tenisul in dauna jucatului liber, iar asta nu face decat sa limiteze libertatea de exprimare a celui ce doreste un singur lucru: sa joace si sa castige la tenis.
Tenisul ce nu se vede este un sport extrem pentru multi, dar pentru a intelege titlul il pot numi si JUCATUL TENISULUI PE PUNCTE!
PS: acest material il dedic unei sportive cu un imens potential uman ce va fermeca fiecare spectator din tribuna daca va reusi sa joace tenisul dupa pofta inimii si sa lupte pentru a castiga asemeni incapatanarii personale.
Cu drag
One reply on “Tenisul ce nu se vede”
Superb articol! Foarte frumos! toata stima domnule Popescu!