Nu demult am aflat ca de exemplu francezii sunt printre putinele forte (financiare) din tenis care au dezvoltat un segment de elita ce cuprinde jucatorii trecuti de mult de vremea junioratului si parliti de timp in jungla senioratului; daca stau bine si ma gandesc cred ca tot la ei practicantii de tenis de peste 24 – 25 de ani sunt extrem de numerosi si incurajati permanent sa practice, formand astfel un cadru educational la care orice copil poate tinde … este si va fi mereu, totusi, o alternativa.
Sigur, iti trebuie un mecanism destul de bine pus la punct ce pune la treaba cluburile sportive si spre varf ?federatia sau institutiile abilitate. Si in spate iti trebuie infuzie permanenta de vointa, capital uman si financiar pentru a aseza intr-o ordine o gramada cu un varf orientat spre performanta. Nu e usor, dar ce poate fi definit asa?
Nu am ales intamplator exemplul cu Franta; sigur, exista contrariul ce exceleaza prin prisma Romaniei … in prima 100 WTA Franta are 6 jucatoare dintre care 5 jucatoare au varsta intre 24 si 27 ani si una ce are 21.
Romania are 5 jucatoare in prima 100 WTA ?dintre care una singura are 24 ani, iar restul intre 20 si 22 de ani. Avantaj Romania?
Mi-am adus aminte de aceste lucruri ingurgitand placuta surpriza oferita de Simona Halep contra sportivei Na Li. Sigur, Simona e speranta noastra si o definim asa prin prisma varstei, insa ce inseamna Na Li pentru tara ei? Si atunci, speranta care este?
Uneori avem tendinta sa ne focalizam energia spre rezultatele inregistrate in anumiti parametrii temporali, ceea ce nu e gresit; acest aspect insa nu este si cel mai eficient mod de abordare daca luam in calcul ca tenisul se schimba si are statistica ca si parametru real de comparare si progres.
Cu drag,