Cei mai buni antrenori in tenisul juvenil sunt parintii, prin prisma faptului ca nu gasesti picior de antrenor la meciuri. Dintre acestia, cei mai buni devin cei care isi dau cu parerea privind experienta oricarui alt copil, mai putin al lor.
Este absolut demential sa vezi cum joaca X cu Y, iar parintele lui Z vine si incepe.
Problema e ca nu se mai opreste.
Am experimentat si eu senzatia de a imi da cu parerea despre ceea ce nu antrenez, dar am facut-o in liniste. Mi-am spus numai mie. Probabil asta ar fi o diferenta de abordare, desi pot recunoaste ca este al naibii de misto sa iti dai cu parerea despre orice vezi si nu iti apartine ca si responsabilitate.
Cu drag