Acum cand sunt pe ultima suta de metri legata de plecarea la primul Grand Slam al anului,vreau sa scriu cateva randuri despre Ema,care deja este in focurile (atat la propriu,cat si la figurat ) intrecerilor din tara cangurilor.Maine va juca pentru accederea in semifinala in turneul de la Taralgon,si sper ca o va face foarte bine,asa cum s-a pregatit de la inceputul lunii decembrie,atunci cand a facut pasul de a veni la Bucuresti.
Eu am participat la primul ei antrenament,a doua zi dupa revenirea mea din SUA si Mexic,si de atunci pana la plecarea spre Australia,am descoperit o cu totul alta persoana decat cea pe care o vazusem (e adevarat,din alta ipostaza,mai neutra ) in diversele turnee in strainatate de anul trecut,in care drumurile noastre se intersectasera.Fata de supusa si timida din luna petrecuta in America de Sud,fata de retrasa din Germania si Austria si fata de nefericita si chiar imbufnata din Serbia,am avut placuta surpriza sa vad o cu totul alta Ema.O sportiva care descopera ca se poate munci si cu zambetul pe buze,cu dialog (chiar daca inca insuficient ) cu antrenorul si colegii,cu implicare si la luarea deciziilor,o adolescenta care e deschisa cu ceilalti tineri care fac acelasi lucru ca ea si care s-a integrat neasteptat de bine si de repede cu atmosfera de la CN.
Cred ca acesta este principalul castig al ei,ca nu se mai simte incorsetata,ci libera si se poate manifesta asa cum simte si cum ii e bine,si de aici si regasirea unui joc bun,si sper obtinerea de frumoase succese.Ma bucur enorm pentru aceasta schimbare in bine si ii doresc sa continue tot asa,iar joi cand ne vom reintalni la Melbourne sa-mi raspunda la intrebarea mea de ” Cum a fost pana acum” cu mai mult decat laconicul “Bine”.
Categories