Fiecare insiruire de cuvinte prezente pe aceasta pagina virtuala exprima fara doar si poate felul in care omul din spatele blogului gandeste si mai departe exprima prin scris. Au trecut deja 50 de “editoriale” si probabil ca coach’s corner se poate cataloga ca un product destinat unui segment clar dintr-un domeniu sportiv. Sau cel putin asa credeam eu…
Momentele petrecute pe terenul de tenis alaturi de sportivi, atat in pregatire cat si in turnee, imensitatea varietate de intamplari care apar de fiecare data etc… au transformat o idee in realitate si astfel am spus de ce nu? Am creat acest blog si am inceput sa transmit informatii percepute in mod personal, fara insa a avea pretentia ca ele sa fie insusite sau sa devina realitate absoluta de catre voi ce cititi. Doar sa fie impartasite.
Am mers mai departe si o alta idee a devenit realitate: sa promovez cat pot valoarea romaneasca din tenis si adiacent ce intalnesc valoros pe acolo unde viata ma poarta: oameni, locuri, intamplari. Am retusat si resintetizat ce anume sa postez mai departe, ramanandu-mi la dispozitie insa cateva randuri de a imi exprima experienta, frustrarile, nedumeririle personale. In paralel, cutiuta cu idei a prins viata si astfel destul de curand un site de promovare a sportivilor va incepe sa emita semnal informational. Alaturi de echipa Topspin Romania si probabil in viitor cu inca ceva parteneri voi continua ca aceste idei sa persiste si sa dea roade asa cum mi-am propus, devenind insa din ce in ce mai mult o munca de echipa ce necesita pasiune si ambitie dintr-o singura dorinta: de a fi sprijin si a ajuta, lucuri ce nu sunt la indemana oricui. Analizand obiectiv, acestea sunt si cuvinte de capatai ale codului etic al unui antrenor ce isi iubeste meseria si decide constient ca poate fi un sfatuitor necesar adolescentului doritor de performanta sportiva.
De foarte multe ori informatia tenisistica este prezenta in cadrul pregatirii, dar este incoparabil de mica in relatie cu informatia generala pe care antrenorul trebuie sa o furnizeze. Felul in care o transmite, momentul ales, obiectivitatea si claritatea mesajului sunt lucruri ce nimeni nu te invata. Ajungi in mijlocul furtunii competitionale si observi ca atat de multe depind de inspiratie, de moment sau de ce anume TU ca antrenor reusesti sa emani prin bodylanguage sau cuvant sportivului in aceste situatii de criza. Ei vor sa castige si fiecare reactioneaza diferit, dar de fiecare data ei cer sprijin. Acelasi cuvant aparut, dar cu atat de multa implicare si responsabilitate din partea celui ce o face atunci in situatiile fara scapare: antrenorul.
Pentru cei ce pun ca “sportivul face antrenorul” nu le pot da decat un singur sfat: sa dea jos ochelarii jos de pe nas, sa se imbrace in trening ( nu obligatoriu ) si sa stea pe margine la un singur meci de tenis, apoi sa asiste la un antrenament, apoi sa asiste la o discutie cu parintii, apoi sa faca o planificare…., apoi sa se uite pe calendar si apoi sa se uite in oglinda: au trecut atatia ani si degeaba!
Pentru cei ce spun ca “antrenorul face sportivul” le spun ca sa coboare din copacul in care s-au urcat, sa o faca cu grija si apoi sa repete procedeul de “n”ori pana pamantul le devine spatiu cunoscut.
Pentru cei ce ca echipa sportiv-antrenor formata reusesc sa munceasca impreuna, sa se sprijine reciproc in pregatire, pentru cei ce feedback-ul este reciproc si sprijinul cale de progres bilaterala, imi dau sapca jos din cap, pasesc grabit si atent si le intind mana: Bravo!
Astazi pe meleaguri sud americane cei doi sportivi au intrat in competitie cu o singura dorinta: sa castige. Amandoi au luptat, dar amandoi au cerut sprijin de fiecare data. Pentru Ema situatia de criza aparuta a fost depasita de aceasta data cu aport informational de pe margine, dar pentru Robert din pacate capcana trecutului a fost mai puternica decat vaccinul numit sprijin trimis catre el. Uneori, draga cititorule, iti doresti sa sprijini atat de mult, dar pentru cativa este tarziu, ceea ce ar fi trebuit a fi optim in trecut fiind de fapt un fals.
Este un adevar pe care il simti atat de taios in toate madularele oaselor si incerci de pe margine sa recuperezi ceea ce a fost eronat, incerci sa pui un interior uman la aparatele de resucitare si vezi cum totul parca nu se leaga. Incepi sa observi ca inveti un sportiv sa joace tenis din dorinta de a castiga, dupa care ii distrugi interiorul transformand totul in manipulare atunci cand acesta nu mai poate. Cand pierde vine cu capul jos asteptand ceea ce merita: morala si orice canal de comunicare este inchis. Asta inseamna a fi sprijin? Eu spun ca nu, dar in trecut se pare ca asa a fost: un sprijin.
O realitate traita astazi, o realitate perceputa cu ceva timp in urma, o realitate ce este posibil sa ramana asa pentru totdeauna. Pentru cei ce pregatesc sportivi sa nu uite ca sportivii fac sportul, pentru ca mai tarziu nimeni nu poate da timpul inapoi, iar o viata de copil nu merita irosita in asa fel, cu adevaruri trunchiate, cu interese meschine, cu tot felul de infundaturi ce nu au cum sa devina ceva solid.
Este timpul de schimbare pentru sportiv si el este cel ce va fi in masura sa dea o noua directie cursului intamplarilor. Din pacate “a fi sprijin”cade in sarcina tuturor celor ce se gasesc in jurul sportivului si asta este cu adevarat o sarcina uimitor de grea. Cert insa este ca maine dimineata voi sprijini sportivul sa lupte pentru a incerca sa se schimbe, voi descatusa energie suplimentara pentru a spera ca inca nu e prea tarziu. Voi face la fel si dupa amiaza si in fiecare zi alaturi de el. Nu e lupta mea, dar e parte integranta din munca mea: a fi sprijin. Atata timp cat pot sprijini si atata timp cat pot fi util ziua se va confunda cu noaptea, iar singurele momente de incarcare vor fi atunci cand voi auzi: multumesc coach! Si o voi lua de la capat.
Am schimbat cu aceasta ocazie acolo sus in podul blogului si imaginea stimulatoare de succes, in acelasi timp poate si lacoma cu cele doua cupe. Sucesul este al sportivului si va ramane permanent al lui, noi antrenorii suntem cei care sprijina sportivul sa aiba succes. Suntem cei care isi petrec timpul alaturi de ei strangand din pumn si transmitand inceredere, suntem cei responsabili de evolutia constructiva a lor, dar si de atat de multe lucruri care nu se vad niciodata.
Ne revin cuvintele trecatoare si reprosurile permanente, dar ce mai conteaza. Am auzit de atatea ori “multumesc coach” de la sportivi incat ce ramane dupa din gura targului le anulez direct.
Coach’s corner va strange de azi pumnul si va incerca sa fie un sprijin si mai activ, lasand pe cel doritor de performanta sa o faca asa cum acolo sus ii este scris.
Cu drag,