Intrebarea e: de ce?
Teoria e prezenta in stanga si in dreapta cu destul de multe procente in plus si in defavoarea practicii. Nu e o noutate ci poate de notorietate ca e mai bine sa stai intr-un colt neimplicat decat in teren si activ. “Eu cred ca …” si frazele curg alandala in dauna “Hai sa …” si treaba sa se desfasoare.
Raspunsul la intrebare: de ce nu?
Lupta zilnica intre componente ce au menirea sa se completeze si nu sa se dueleze isi traieste in mod lacom spectacolul dureros al asumarii sau nu a responsabilitatii. Caci cel ce spune “cred ca …” mereu va continua cu “dar nu am spus ca …”, in timp ce cel ce spune “hai sa …” isi va asuma decizia: “eu am spus sa …”.
Ultimii sunt cei ce prin practica ajung sa isi asume deciziile corectand anomaliile celor ce oricum am da cu banul, mereu vor avea un plan de rezerva.
Si stiti de ce? Pentru ca fiecare dintre noi avem un procent ridicat din teoreticianul inversunat. Ramane idilic ca macar un procent mic sa il alocam si practicianului flamand.
Cu drag,