Un sentiment de implinire ma incarca cand ma gandesc la vorbele rostogolite in trecut. A fost nevoie de timp, conjunctura si un efort individual al fiecarei jucatoare pentru a ajunge intr-un punct in care se va juca acasa. Si atat de greu este sa joci acasa in echipa intr-o competitie ca Fed Cup-ul.
Se vorbeste din ce in ce mai mult de tenis in Romania, iar intalnirea cu Serbia poate fi un inceput dintr-o serie de fapte. Privesc cu incredere catre urmatorii ani si sper ca orgoliul masculin sa nu puna piedici, caci istoria le apartine, nu insa si viitorul. Nimic insa nu e garantat vreodata.
Romania joaca acasa si asa sa o faca mult timp de acum incolo.
E randul fetelor sa ne cheme in tribune, e randul nostru sa le fim aproape. Iar asta nu inseamna sa inchidem ochii tenisului masculin ce are resursele reale sa isi revina, incet si sigur.
Cu drag,