Robert Coman, primul junior roman al momentului se pregateste sa plece spre primul turneu de Grand Slam din cariera alaturi de antrenorul Ioan Iovanescu. Locatia: Australia.
Cum a fost pregatirea de pana acum, ce asteapta de la anul ce vine sau cum e de fapt Robert vom afla in continuare intr-un material cules de Coach’s Corner:
“CC: Cateva cuvinte despre tine…
RC: Ma numesc Coman Robert,am 17 ani si sunt component al lotului national de juniori U18.
CC: Cum a fost venirea ta in Bucuresti? Cum te asteptai sa fie si ce ai gasit aici?
RC: Venirea in Bucuresti a fost o schimbare placuta, desi nu pot spune ca m-am bucurat ca m-am despartit de antrenorul cu care lucram de aproape 2 ani de zile. Dar pana la urma a fost ok si cred o mutare benefica. Am inceput sa ma pregatesc intensiv in jurul lunii iulie cu antrenorul meu Ioan Iovanescu si treptat, cam de la inceputul lunii noiembrie am fost sprijinit si de antrenorul Popescu Ovidiu. Sincer…nu stiam la ce sa ma astept, m-am gandit cam cum ar putea fi si chiar asa a si fost intr-un final: alte metode de antrenament, alte subiecte de conversatie ( cand se poate tinand cont ca am un deficit la acest capitol pe care sper sa il indrept cat de curand ), parteneri de antrenament si multe altele. Pana la urma pot spune ca a fost o mutare inteligenta si una din cele mai bune care s-ar fi putut.
CC: La ce te astepti de la anul competitonal ce vine? Obiective, dorinte?
RC: : In anul 2008 sper sa ajung sa joc cat mai bine, sa imi construiesc un joc de viitor si nu doar de moment, pentru a castiga un meci care poate nu valoreaza nimic in comparatie cu ce ar putea urma. Desigur imi doresc sa ajung sa am un clasament bun sau foarte bun la juniori, cand zic asta ma gandesc la Top 10 pentru ca iti aduce anumite beneficii si la seniori, dar in acelasi timp imi doresc sa fac macar 1 punct ATP pentru ca pana la urma acum incepe adevarata performanta. Concret pot spune ca obiectivele mele pe anul 2008 sunt: Top 10 ITF si macar 1 punct ATP.
CC: In prezent?
RC: In aceasta iarna am participat la doua turnee in America si unul in Mexic, turneele fiind de G1 si G A. Sincer sa fiu, nu ma asteptam ca turneele sa fie asa puternice cum s-au dovedit a fi, dar asta te face sa muncesti mai mult sau sa te lasi. In cazul meu a fost prima varianta sau cel putin eu asa simt. Maine o sa plec in Australia. Primul meu turneu de Grand Slam, care sper sa decurga cat mai bine, nu neaparat ca rezultat ci mai mult ca joc. Nu ma astept sa fie mult mai puternic decat America pentru ca in mare participantii sunt aceeasi, dar cred ca o sa fie mai multe emotii din mai multe puncte de vedere. Sa vedem cat de bine o sa le pot stapani.
CC: Cum e omul Robert Coman?
RC: Prefer sa il vad pe omul Robert Coman ca pe un om muncitor, care stie ce vrea, chiar daca uneori ii poate fi distrasa atentia din anumite motive ( motive care sper sa fie cat mai putine in viitorul apropiat ), motivat, pot spune ca optimist si dorind sa isi intreaca limitele.
CC: Dar primul junior roman?
RC: Nu pot spune ca acum un an sau doi mi-as fi imaginat asta. Dar timpul trece si prin munca ajungi in anumite ipostaze in care nu te vedeai inainte . Tinand cont ca rezultatele mele nu au fost tocmai promitatoare in trecut, fiind un jucator nu pot spune nici macar mediocru, aceasta schimbare ma bucura foarte mult si ma face sa imi doresc sa ajung si mai sus. Este un sentiment foarte placut sa fii primul junior din tara clasat ITF, dar nu trebuie sa te culci pe o ureche si sa te astepti sa vina totul de la sine pt ca nu va veni. Nici macar nu poti munci cat ai muncit pana acum ci mai mult, pentru a avea realizari mai mari si a te simti tu ca persoana, ca sportiv din ce din ce mai bine.
CC: Descrie o zi obisnuita a sportivului Robert Coman?
RC: Pot spune ca o zi obisnuita pentru un sportiv, in cazul acesta eu, nu este ca o zi obisnuita pentru oricine care se trezeste, merge la scoala, mai sta pe afara, mai iese prin oras, practic are foarte putine griji. Ca sportiv, trebuie sa te gandesti la o multime de lucruri care trebuie sa le faci zi de zi pentru a te ajuta. Nu este usor sa ai cate 3 antrenamente pe zi si scoala, chiar nu este, tinand cont ca nici conditiile nu sunt chiar extraordinare, dar m-am adaptat. Cand zic conditii nu ma refer la antrenamente sau scoala ci la faptul ca intre scoala si antrenament nu ai unde sa stai intins putin sa te relaxezi, iar sa mergi pana acasa nu este chiar convenabil. Dar te obisnuiesti cu acest ritm care ti se pare normal si iti formezi automat o educatie pe care altii poate nu o au pentru ca nu au avut ocazia aceasta.
CC: La ce capitole ai de muncit in lunile urmatoare ca tenis?
RC: Consider ca de muncit trebuie sa muncesc la toate loviturile, la deplasare si la alte aspecte ale jocului, dar consider ca in afara de lucrurile care le fac deja trebuie sa imi imbunatatesc considerabil in primul rand serviciul, care mentionez ca in ultimul timp s-a imbunatatit vizibil, dar se poate si mai bine. In al doilea rand returul de serviciu care este la fel de important ca serviciul pentru ca poti hotari daca conduci tu sau adversarul punctul si nu in ultimul rand voleul, care din toate, zic eu este cel mai deficitar. Sper sa reusesc sa fac tot ceea ce mi-am propus.
CC: Cum apreciezi relatia ta cu echipa?
RC: Pot spune ca sunt fericit de aceasta relatie si ca nu multi au aceasta oportunitate sa lucreze cu oameni de top din tara. Este foarte bine ca si ei au o relatie buna intre ei, discuta despre ce mi-ar mai trebui si cum pot colabora pentru a-si atinge scopul. De asemenea pot spune ca sunt fericit ca ma inteleg bine cu ei, ca am incredere in ei pentru ca asta e lucrul cel mai important…Increderea.
CC: Dar relatia cu parintii?
RC: Nu pot spune ca am avut ghinion la acest capitol. Chiar daca uneori fac unele greseli, de care probabil nu isi dau seama si de aceea le fac, le fac din prea multa dragoste si prea multa dorinta de a face eu ceva in viata. Sunt niste mici amanunte care conteaza intr-o vorba spusa de ei, dar dupa cum mi-a spus cineva, anumite lucruri trebuie ignorate. Si asa si este. Lasand vorbele mai rele la o parte, pot spune ca ma incurajeaza in ceea ce fac si ma ajuta cum pot si stiu ei mai bine. Nu prea am ce sa le reprosez decat mici amanunte. Cu aceasta ocazie as vrea sa le multumesc ca m-au ajutat si m-au incurajat sa practic acest sport si inca o fac.”
Succese la Australian Open,
Hai Robert Coman, Hai Romania!
Echipa coach Ovi & coach Oni iti tine pumnii,
Cu drag,