Acum e liniste, in urma cu ceva zile a fost agitatie mare, iar cu mult inainte de toate acestea a fost practic un nimic inexistent. Un om despre care nu se stia ca exista pana in ziua fatala a devenit eroul national pe loc si un maestru emerit al sportului declarat postmortem, titluri onorifice ce l-ar fi facut fericit si mandru TOCMAI pe el si nu pe restul ramasi in lacrimi.
Romanului ii trebuie o drama umana pentru a intelege ce a pierdut, momente de tristete ce demonstreaza inca o data feudalismul in care traim. Avem valori manelisti, staruri porno, baroni locali, primadone cu iz de vedete, tot felul de ispasiti dependenti de imagine ce sunt impinsi pe sticla sau tipare pentru a acoperi cu cenusa si incultura edificiile adevarate aflate in viata. Promovam prostia si smecheria de atat de mult timp incat ele au s-au prelins deja si in realitate, astfel ca atunci cand un cutit loveste in nesimtire nimic nu mai este spectaculos sau ireal. E ceea ce stirile de la ora 5 de la ProTv, Libertatea sau ziarele de sport scot atat de mult in evidenta prin minutele bune si paginile pline aruncate zilnic plebei.
Unde erai tu Tolontan si compania acum ceva timp cand pustiul asta muncea de ii sareau capacele si avea nevoie de cateva randuri in care sa scrii nu de bine, ci de ceea ce reusise pana atunci? Bineinteles ascuns dupa o masa sau ghiveci cu flori ascultand vreo discutie incendiara pe care sa o publici imediat cu adaugiri caterincoase cu menirea de a isca si altele si mai si. Ati indobitocit masele de oameni prin aceste articole nonvaloare, zilnic scriind despre cocaina lui Mutu sau partidele de sex sau distractie ale nu stiu ce fotbalist sau asa zisa vedeta, marginalizand constant si cu buna constiinta pe cei ce reuseau si reusesc performante. Caci a scrie in ultimele pagini stiri telegrafice, majoritatea partiale si neadevarate, uneori a omite vezi doamne, nu se considera decat asa cum am spus. Dar ce mai conteaza, daca ziarul se vinde si postul de televiziune are audienta …
Cine a fost Marian? La un simplu search pe google vedeti ce a ramas din el, dar aproape nimic nu veti gasi scris sau sub orice alta ipostaza media din timpul in care respira. Iar asta inseamna promovare gazetareasca a ceea ce fara dubii inseamna valoare. Cu atat mai mult si de aceea imi e scarba de plansetele gazetaresti cautatoare inca o data de stiri senzationale si drama dupa moartea tragica a handbalistului …
Atat cat traim improscam boala si atunci cand murim vrem sa o eradicam … am spus-o si o mai spun de fiecare data. Ne trebuie o drama sa schimbam ceva, ne trebuie un deces sa aducem in atentie acel ceva, ne trebuie un necaz sa intelegem ca putem schimba acel ceva. Si nu dupa, ci mereu si mereu cand cineva se poate bucura palpabil de acel ceva. Ajungem intr-un asemenea hal incat uitam de unde am plecat, lasand stalpii societatii sa isi gaseasca refugiu departe de casa, permitand asadar scursurilor sa isi faca de cap in casa. Intr-o lume in care se duc lupte de supravietuire pe toate planurile, Romania reuseste paradoxul si se dezbina din interior lasand ofranda exteriorului ceea ce e mai bun. Pana intr-o zi cand un cutit loveste in plin …
Si atunci facem pe justitiarii aducand la lumina minereurile declarate deseuri in atatea si atatea minute de existenta.
As fi vrut sa il cunosc pe Marian din ziare, televiziuni, radio-uri pe timpul cand ceea ce se scrie acuma era un prezent real. As fi vrut asta … asa cum vreau sa cunosc pe fiecare Marian al sportului romanesc din aceste momente … nu se poate, caci va las pe voi sa cititi ziarele si primele pagini de azi, de maine, din totdeauna. Totul a revenit la normal, astfel ca nu peste mult timp urmatorul cutit isi va gasi tinta, caci nimic nu facem sa invatam din greseli.
A mai murit un om, unul la fel ca si tine, ce a trait in bezna, a stralucit in nefiinta si a reintrat in intuneric pe vecie. Nu ne trebuie statui de piatra, ne trebuie statui graitoare de limba romaneasca, caci numai ele pot schimba ceva … celelalte raman amintire a neputintei in care ne zbatem de atata amar de vreme.
Pasarila, ai devenit o statuie pe pamant, un zburator al cerului si un graitor al mizeriei in care traim …
Romanului ii trebuie o drama umana pentru a intelege ce a pierdut, momente de tristete ce demonstreaza inca o data feudalismul in care traim. Avem valori manelisti, staruri porno, baroni locali, primadone cu iz de vedete, tot felul de ispasiti dependenti de imagine ce sunt impinsi pe sticla sau tipare pentru a acoperi cu cenusa si incultura edificiile adevarate aflate in viata. Promovam prostia si smecheria de atat de mult timp incat ele au s-au prelins deja si in realitate, astfel ca atunci cand un cutit loveste in nesimtire nimic nu mai este spectaculos sau ireal. E ceea ce stirile de la ora 5 de la ProTv, Libertatea sau ziarele de sport scot atat de mult in evidenta prin minutele bune si paginile pline aruncate zilnic plebei.
Unde erai tu Tolontan si compania acum ceva timp cand pustiul asta muncea de ii sareau capacele si avea nevoie de cateva randuri in care sa scrii nu de bine, ci de ceea ce reusise pana atunci? Bineinteles ascuns dupa o masa sau ghiveci cu flori ascultand vreo discutie incendiara pe care sa o publici imediat cu adaugiri caterincoase cu menirea de a isca si altele si mai si. Ati indobitocit masele de oameni prin aceste articole nonvaloare, zilnic scriind despre cocaina lui Mutu sau partidele de sex sau distractie ale nu stiu ce fotbalist sau asa zisa vedeta, marginalizand constant si cu buna constiinta pe cei ce reuseau si reusesc performante. Caci a scrie in ultimele pagini stiri telegrafice, majoritatea partiale si neadevarate, uneori a omite vezi doamne, nu se considera decat asa cum am spus. Dar ce mai conteaza, daca ziarul se vinde si postul de televiziune are audienta …
Cine a fost Marian? La un simplu search pe google vedeti ce a ramas din el, dar aproape nimic nu veti gasi scris sau sub orice alta ipostaza media din timpul in care respira. Iar asta inseamna promovare gazetareasca a ceea ce fara dubii inseamna valoare. Cu atat mai mult si de aceea imi e scarba de plansetele gazetaresti cautatoare inca o data de stiri senzationale si drama dupa moartea tragica a handbalistului …
Atat cat traim improscam boala si atunci cand murim vrem sa o eradicam … am spus-o si o mai spun de fiecare data. Ne trebuie o drama sa schimbam ceva, ne trebuie un deces sa aducem in atentie acel ceva, ne trebuie un necaz sa intelegem ca putem schimba acel ceva. Si nu dupa, ci mereu si mereu cand cineva se poate bucura palpabil de acel ceva. Ajungem intr-un asemenea hal incat uitam de unde am plecat, lasand stalpii societatii sa isi gaseasca refugiu departe de casa, permitand asadar scursurilor sa isi faca de cap in casa. Intr-o lume in care se duc lupte de supravietuire pe toate planurile, Romania reuseste paradoxul si se dezbina din interior lasand ofranda exteriorului ceea ce e mai bun. Pana intr-o zi cand un cutit loveste in plin …
Si atunci facem pe justitiarii aducand la lumina minereurile declarate deseuri in atatea si atatea minute de existenta.
As fi vrut sa il cunosc pe Marian din ziare, televiziuni, radio-uri pe timpul cand ceea ce se scrie acuma era un prezent real. As fi vrut asta … asa cum vreau sa cunosc pe fiecare Marian al sportului romanesc din aceste momente … nu se poate, caci va las pe voi sa cititi ziarele si primele pagini de azi, de maine, din totdeauna. Totul a revenit la normal, astfel ca nu peste mult timp urmatorul cutit isi va gasi tinta, caci nimic nu facem sa invatam din greseli.
A mai murit un om, unul la fel ca si tine, ce a trait in bezna, a stralucit in nefiinta si a reintrat in intuneric pe vecie. Nu ne trebuie statui de piatra, ne trebuie statui graitoare de limba romaneasca, caci numai ele pot schimba ceva … celelalte raman amintire a neputintei in care ne zbatem de atata amar de vreme.
Pasarila, ai devenit o statuie pe pamant, un zburator al cerului si un graitor al mizeriei in care traim …
Numai bine,