Parcul gol si plin de praf vazut din orice punct si unghi posibil si-a transformat identitatea peste noapte intr-un parc cu miros imbietor, asadar cel ce pana ieri se numea Top 100 WTA doar “pentru ei”, azi este Top 100 WTA “si pentru noi”, gratie trandafirilor umani saditi de mult si rasariti acum. Este daca vreti realitatea optimista a ceea ce acum ceva timp se anunta tacit in randul juniorilor, un contra-raspuns argumentat prin locul in clasament a ceea ce devenise o dilema: “de ce avem juniori, dar seniori ba?” … cum e oare posibil asa ceva?
Miracol, intamplare sau o realitate cu final asteptat sunt directii pe care putem cutreiera in voie in cautarea vreunui raspuns ce ne poate satisface setea de multumire sau automultumire, ignorand, poate, ca orice trandafir cere timp, hrana si un gradinar priceput pentru a putea sa-si rasfete in voie petalele … caci atunci cand ai un trandafir, orice alt amanunt paleste.
Ma uit la splendoarea rozalie adulmecand la figurat iz-ul parfumat a transpiratie si praf de zgura, aruncandu-mi privirea inapoi la gradinar … “ce cauta trandafirii acestia aici apuc sa intreb?”, amintindu-mi ca ieri auzeam:
” Raluca serveste cu cotul jos, nu are nicio sansa!”
“Monica nu stie sa dea cu dreapta, nu are nicio sansa!”
“Sorana da in toate mingiile ca disperata, nu are nicio sansa!”
“Alexandra e terminata cu problemele ei medicale. nu are nicio sansa”
… si astfel pe coridorul tenisului gradinarul isi exprima opinia despre trandafir, ridicand cortina neagra plina de ocara si intrebari inutile: “pe cand si seniori?”
Cei ce stiu despre ce vorbesc se fac ca nu inteleg, dar se erijeaza in gradinarii prezentului , caci au uitat repede ce maxime scoteau … sunt insa si cativa care inteleg randurile de mai sus, caci pe acei cativa i-am vazut sadind in praf trandafirii uscati de timp si hrana.
Frumosi trandafiri … frumoasa privelistea … frumos parcul … ieri insa totul era atat de diferit, un moloz plin de nervi si frustrari in jurul caruia se roteau cate un antrenor, cate un parinte, cate un specialist … a contat oare ceea ce a fost ieri? Poate da, poate nu …
Este un of partial rastit cronicareste si valabil in mod personal in cazurile enumerate, caci din intamplare sau nu, am fost acolo atunci … bravo insa sportivelor, bravo parintilor, bravo antrenorilor ce se ocupa de ele … si poate un mare bobarnac dat celor prea atotstiutori in arta prezicerii viitorului, dar si un mare bravo tuturor ce au contribuit la sadirea si ingrijirea trandafirului in timp si cu hrana informationala.
Cu drag,
Miracol, intamplare sau o realitate cu final asteptat sunt directii pe care putem cutreiera in voie in cautarea vreunui raspuns ce ne poate satisface setea de multumire sau automultumire, ignorand, poate, ca orice trandafir cere timp, hrana si un gradinar priceput pentru a putea sa-si rasfete in voie petalele … caci atunci cand ai un trandafir, orice alt amanunt paleste.
Ma uit la splendoarea rozalie adulmecand la figurat iz-ul parfumat a transpiratie si praf de zgura, aruncandu-mi privirea inapoi la gradinar … “ce cauta trandafirii acestia aici apuc sa intreb?”, amintindu-mi ca ieri auzeam:
” Raluca serveste cu cotul jos, nu are nicio sansa!”
“Monica nu stie sa dea cu dreapta, nu are nicio sansa!”
“Sorana da in toate mingiile ca disperata, nu are nicio sansa!”
“Alexandra e terminata cu problemele ei medicale. nu are nicio sansa”
… si astfel pe coridorul tenisului gradinarul isi exprima opinia despre trandafir, ridicand cortina neagra plina de ocara si intrebari inutile: “pe cand si seniori?”
Cei ce stiu despre ce vorbesc se fac ca nu inteleg, dar se erijeaza in gradinarii prezentului , caci au uitat repede ce maxime scoteau … sunt insa si cativa care inteleg randurile de mai sus, caci pe acei cativa i-am vazut sadind in praf trandafirii uscati de timp si hrana.
Frumosi trandafiri … frumoasa privelistea … frumos parcul … ieri insa totul era atat de diferit, un moloz plin de nervi si frustrari in jurul caruia se roteau cate un antrenor, cate un parinte, cate un specialist … a contat oare ceea ce a fost ieri? Poate da, poate nu …
Este un of partial rastit cronicareste si valabil in mod personal in cazurile enumerate, caci din intamplare sau nu, am fost acolo atunci … bravo insa sportivelor, bravo parintilor, bravo antrenorilor ce se ocupa de ele … si poate un mare bobarnac dat celor prea atotstiutori in arta prezicerii viitorului, dar si un mare bravo tuturor ce au contribuit la sadirea si ingrijirea trandafirului in timp si cu hrana informationala.
Cu drag,