Zgura pariziana isi traieste pas cu pas amintirile prafuite de timp ?
Nadal a pierdut, asternand cortina asupra mitului invincibilitatii tocmai in cusca leului, tocmai aici, la Paris. Pot fi spuse multe, dar atat de greu poate fi tradus freamatul arenei Philippe Chatrier din timpul si la sfarsitul partidei lui Nadal contra Soderling , incat reduc totul la a spune ca asa ceva cu greu poti auzi intr-o viata de om. Aflat undeva pe un teren de antrenament din incinta complexului parizian am simtit si resimtit vibratiile taifunului uman dornic in acelasi timp de sensational, dar si de revenire a lui Rafa, un mixt de trairi umane ce furnica, si acum, la fel de tare. Nu e ceva ce poti lasa in urma fara macar a spune ceva ?
Ivanovic a pierdut si ea, intregind o duminica de tranzitie a ceea ce a fost cu ceea ce este. Campionii de ieri au parasit in prima saptamana azi, o realitate ce face tenisul asa de frumos si deosebit, in special la un turneu de grand slam.
Dupa cativa ani, intrecerea masculina a prins culoare. Cu adevarat in acest moment oricine poate castiga Roland Garros-ul, preferand a nu-l declara pe Roger favorit caci din acest moment, pe langa infrangerea lui Djokovic si a lui Verdasco, presiunea va fi principalul inamic al elvetianului, constient fiind ca acum e poate singura lui oportunitate de a isi trai visul.
Sa nu il uit pe Victor Hanescu pentru ce a reusit, un total de trei meciuri castigate in minimum de seturi, chiar daca contra lui Gonzalez finalul a fost diferit. Sfarsit de drum pentru el, dar inca un mare pas al carierei , un tur 4 la Roland Garros ce nu e la indemana oricui ?
Urmeaza Sorana contra Jankovic si de ce nu inca o victorie importanta adaugata la cele deja repurtate, un hop mare ce poate fi trecut fara doar si poate in minutele viitorului.
Ce se mai poate spune de aici de la Paris? Atat de multe ? nu e niciodata timp de a asterne macar o parte insignifianta din ceea ce vezi in fiecare moment al unei zile dintr-un furnicar permanent cum e Roland Garros-ul, dar voi incerca a comprima macar in cateva randuri ceea ce declanseaza atentia personala.
Si cum ma aproprii de final, adaug ca in intrecerea juniorilor Elena Bogdan a pasit cu nostalgie in primul meci al ei pe tabloul de simplu, un dublu 61 incheind partida fara emotii in favoarea ei.
Cu drag,
Nadal a pierdut, asternand cortina asupra mitului invincibilitatii tocmai in cusca leului, tocmai aici, la Paris. Pot fi spuse multe, dar atat de greu poate fi tradus freamatul arenei Philippe Chatrier din timpul si la sfarsitul partidei lui Nadal contra Soderling , incat reduc totul la a spune ca asa ceva cu greu poti auzi intr-o viata de om. Aflat undeva pe un teren de antrenament din incinta complexului parizian am simtit si resimtit vibratiile taifunului uman dornic in acelasi timp de sensational, dar si de revenire a lui Rafa, un mixt de trairi umane ce furnica, si acum, la fel de tare. Nu e ceva ce poti lasa in urma fara macar a spune ceva ?
Ivanovic a pierdut si ea, intregind o duminica de tranzitie a ceea ce a fost cu ceea ce este. Campionii de ieri au parasit in prima saptamana azi, o realitate ce face tenisul asa de frumos si deosebit, in special la un turneu de grand slam.
Dupa cativa ani, intrecerea masculina a prins culoare. Cu adevarat in acest moment oricine poate castiga Roland Garros-ul, preferand a nu-l declara pe Roger favorit caci din acest moment, pe langa infrangerea lui Djokovic si a lui Verdasco, presiunea va fi principalul inamic al elvetianului, constient fiind ca acum e poate singura lui oportunitate de a isi trai visul.
Sa nu il uit pe Victor Hanescu pentru ce a reusit, un total de trei meciuri castigate in minimum de seturi, chiar daca contra lui Gonzalez finalul a fost diferit. Sfarsit de drum pentru el, dar inca un mare pas al carierei , un tur 4 la Roland Garros ce nu e la indemana oricui ?
Urmeaza Sorana contra Jankovic si de ce nu inca o victorie importanta adaugata la cele deja repurtate, un hop mare ce poate fi trecut fara doar si poate in minutele viitorului.
Ce se mai poate spune de aici de la Paris? Atat de multe ? nu e niciodata timp de a asterne macar o parte insignifianta din ceea ce vezi in fiecare moment al unei zile dintr-un furnicar permanent cum e Roland Garros-ul, dar voi incerca a comprima macar in cateva randuri ceea ce declanseaza atentia personala.
Si cum ma aproprii de final, adaug ca in intrecerea juniorilor Elena Bogdan a pasit cu nostalgie in primul meci al ei pe tabloul de simplu, un dublu 61 incheind partida fara emotii in favoarea ei.
Cu drag,