Desi se anunta un meci interesant intre Hewitt si Djokovic, armele lipsa ale australianului au condus spre un final linistit, poate mult prea linistit decat isi imagina intreaga arena Rod Laver si un intreg arsenal de “aussies”. Ce?s-a intamplat in setul trei, probabil multi numesc o revenire miraculoasa a celui ce candva domina tenisul din spatele terenului, insa premizele unei continuari “controlate” pot fi privite ca atare.
De ce Nole?
Nu poate fi pus sub semnul intrebarii diferenta de viteza si nivel; de asemenea, nici neputinta generala a lui Lleyton. Ar fi fost atat de sobru sa se termine brusc un meci visat la cu totul alta scara; pana la urma, in fata propriilor suporteri si poate pentru una din ultimele dati, orice fost campion merita un moment de glorie, iar asta a stiut Nole sa fructifice. Cine a ascultat interviul luat pe teren dupa meci, ar fi inteles ca de la campion la campion respectul exista, tributul unor vremuri de odinioara fiind adus la suprafata.
Si o minte de geniu. A pierdut la puncte si cateva zeci de minute in plus, insa a castigat si un public. Pentru meciurile care urmeaza, probabil nevoia de sprijin reprezinta pentru Nole o arma secreta ce aduna psihologic votul de incredere al celui ce plateste ca sa aplaude. In vremuri in care diferenta de valoare si imagine este atat de sensibila intre primii 4 jucatori ai lumii, apar noi solutii de atragere a suporterilor, dar de departe aceasta a fost una dintre cele mai subtile si bine alese.
Cu drag