… de schimbare. Si nu a oamenilor din tenis, ci a tenisului pe care il fac oamenii, o alta optiune adusa in prim plan asupra careia tot oamenii isi vor exprima punctul de vedere. Democratic, prin vot.?Restul, sunt discutii, uneori puerile, de cele mai multe ori daunatoare tenisului, indiferent cine il conduce.
E din ce in ce mai greu sa semeni sportul de tirajul comercial al ziarului de sport.
In primele X din cele Y pagini ale tabloidelor de specialitate citesti picanteriile sportului rege si mai putin fotbal. La sfarsit ajungi la alte sporturi cu titluri fugitive, semn ca a mai fost loc un pic de umpluturi. Inlocuiti rasfoitul cu click-ul tastaturii si adaugati ceva reclame; nicio diferenta fata de editia tiparita. Ziarul insa se vinde, traficul este monitorizat permanent, salariul celui care scrie curge, nimic nu pare a fi in neregula.
Sigur, raspunsul e paradoxal de simplu: piata o cere. Primitivismul pasionatului de informatie este evidentiat din nou in schimbul profesionalismului de gazetar, statut de altfel castigat nu imediat in timp, dar nici cu simt de raspundere fata de eforturile celor ce trag din rasputeri intrun segment in care deciziile importante sunt fotografiate dupa, la premiere. In rest, se da din umeri. Alene.
Nu e cazul sa generalizez; mai sunt si ziaristi de profesie. Putini, dar inca reprezinta o speranta a calitatii primite fata de investitia facuta zilnic in sursa de informare. Imi place sa le spun ‘vertebrate’ intrucat raman, pentru mine, cei ce mai constientizeaza in timp real ca fara sport nu ar mai exista ei. Sau noi antrenorii, ei arbitrii, ei spectatorii.
Sa revenim la tenis
Nu am calitatea sa vorbesc decat in nume personal despre ceea ce citesc in presa. Si nu judec pe nimeni, e doar inuman sa tot constat ca poti scrie despre orice, fara a avea calificarea necesara in subiecte ce denigreaza gratuit un fenomen si mai putin persoane. Nu ajunge ca nu exista legislatie, ca nu exista sprijin financiar, ca nu exista multe din verigile simple ale unui sistem sanatos; la celalalt capat ar fi fost prea frumos ca acest arbitru neutru garantat prin constitutie sa scrie obiectiv despre miscare, nationalism, echipa, Romania.
Nu a fost cazul. Si nu stiu cand a fost vreodata cazul. A devenit usor sa dezbini in speranta nebuna ca facand rau vei creea oportunitatea dezvelirii adevarului de situatie, aruncand in corzi orice. Nu conteaza efectul, doar masochismul satisfacut a faptului ca exista tenis pe urma caruia ei pot scrie cum vor; pentru ca pot.
Si usor inapoi in trecutul apropriat
Tabelele de marcaj, 2 la numar, indicau ca Romania juca impotriva Finlandei, un meci intre natiuni. Intre ele un teren de tenis, un fileu, cateva scaune pentru jucatori si arbitrii, plus (multi) oameni in tribuna. Un zumzet greu de descris persista in asteptarea unei actiuni, ceva, orice. Meciul era inca departe; era totusi prima zi din cele 3.
In echipa Romaniei se derulau ultimele retusuri; la fel si la nordici. Nu i-am intrebat direct cum s-au pregatit ei pentru, insa stiam ca noi “ne-am pregatit pentru infrangere“. Am citit titlul. Si apoi articolul. Am inghitit in sec.?Ce mai puteai face in + sau in – in acele momente? Nimic. Doar sa trasmiti suporterului ca e timpul sa plece acasa, macar asta merita sa stie dinainte de la noi si nu din presa.
Indiferent de mesaj, zarurile erau aruncate. Nu mai vorbeam de persoane, doar de fenomenul sportiv la care?Romania avea un suporter in minus inca inainte de primele schimburi de mingi. Noi, restul, cei din sala, am mers mai departe. Si nu tacit, ci cu zgomot. Mare zgomot.
Mai departe, azi
S-a castigat o intalnire intre natiuni. Putea fi si pierduta. Acum se poate face o analiza.
De maine
Mi-a ramas in minte titlul sugestiv. Il pot transpune ca o realitate omniprezenta in tenisul romanesc in care reactiunea unora a survenit ca urmare a actiunii altora. Pana si inceputul de mandat al actualei conduceri a inceput cu un termen limita pana la esec, desi nu fusese rostit in vreun moment cuvantul opus. Nici atunci, nici acum.
Tenisul are nevoie de suporteri si sprijin si mai putin de orgolii. Oamenii vin si pleaca, insa el, tenisul, are dreptul sa mearga inainte si la fiecare vot de incredere acordat sa porneasca cu capul sus dintr-un punct aflat pe + si nu pe – . El, tenisul, are nevoie de a fi conectat la o perfuzie gigant prin care sa curga ?informatia de calitate in plin proces de dezvoltare; s-au dus vremurile in care trebuia sa falimentezi pentru a demonstra eficienta.
Si, el, tenisul, poate fi privit si altfel de noi, oamenii, pentru ca?el, tenisul, nu se opreste vreodata. Fiecare din cei ce au trait din nebunia lui si au pus umarul au facut si bine. Fara exceptie. Pentru ei, noi, voi, tenisul ne-a adus impreuna intr-o bula cu miros specific si tot el se pare ne arunca departe, tare departe. Timpul trece. Perfid, tenisul zambeste; are si de ce.
In speranta ca fiecare in felul lui va fi un suporter al tenisului, ma opresc aici. E iar tarziu.
Cu drag
Foto: Calin Ilea