… ceva timp in plus ca sa respir in liniste. Sa am timp sa stau mai mult pe acasa cu ale mele fete, sa ies la un meci de fotbal aruncat aiurea in mijlocul saptamanii si’n al meu program sinusoidal sau sa filozofez in duda cu zeci de intrebari despre tot ce misca sau ar putea misca. Imi e dor, dar nu disper … cum spunea cineva, toate la timpul lor si timpul cand va vrea el.
Macar insa daca as avea timp sa mai scriu cate un pic pe blog aruncand in stanga si in dreapta cu democratii personale despre unul, despre altul, despre restul la modul general. Zambesc ca aveam timpul asta nepretios si chiar la un moment dat trimiteam ceva “surubelnite” catre un antrenor aflat in postura mea; ma rog, nu ca m-as bucura sa le primesc acum inapoi, insa as intelege mai bine faptul ca uneori timpul nu exista si pentru a face pe plac tuturor. Nu ca asta ar fi o deviza sau macar un deviz estimativ al vreunui proiect ‘ncapatanat de al meu.
Una peste alta, timpul trece si nu prea apuc sa il apuc de vreun cot ceva; primesc din cand in cand cate un semnal intens ca e mai bine sa plimb ursu’, insa inteleg din el ce vreau. Si faptul ca, virgula, continutul este bun, nu insa si cel ce il semneaza; ramane sa va povestesc intro alta etapa a vietii despre amintitirile federale si cum se vede munca din exterior. Nu ca as avea pretentia sa fie vazute la lumina vreunui bec murdar din subsolul adanc al vreunei mine izolate, insa nici la farul tantos al celor ce au ce eu nu am: timpul bate’l vina.
Sincer insa, as vrea sa fie timp si pentru altele; tot din afara se vede ca personalul ce ma’nconjoara in federatie este cam mult si ma intreb in relatie cu ce. Cu ce eram invatati sau cu ceea ce se intampla? E clar daca nu se observa … si folozofati voi, daca aveti timp. Eu trebuie sa termin si sa plec spre casa; e iar noapte asternuta peste mine si eu sunt la naiba in praznic.
Cu drag