Vreme rece si ploioasa in aceste momente undeva langa Montreal; atat de rece incat aproape ca am topait la iesirea din aeroport si atat de ploioasa incat s-a jucat indoor intr-o sala cu sase terenuri asezate cuminte in linie. No comment further on.
Inainte insa de a putea creiona orice un singur lucru imi bazaie organismul: ?Arret? scris si incadrat intr-o forma romboidala fixata pe un stalp care la randul lui e infipt in intersectii. Se traduce simplu prin ?Opreste?, apare destul de frecvent pe o distanta scurta in orasele sau sate mai populate si, ceea ce e interesant:
a) Intr-o intersectie in cruce el este postat in toate cele 4 colturi, cine ajunge primul trece, iar daca se intampla sa existe simultaneitate se aplica regula prioritatii de dreapta;
b) Si, culmea, toata lumea opreste, indiferent daca vine ceva sau nu din directiile celelalte.
Astfel, pietonul are prioritate indiferent daca e zebra sau nu ?
Un alt amanunt interesant il constituie faptul ca destul de rar se intampla sa ajungi la turneu si sa te simti ca fiind acasa prin prisma felului in care esti primit si cazat. Nu in hotel, hostel, motel, apartament etc., ci in case la familii voluntare. Poate pentru unii e incomod, poate pentru altii e mai facil, nu stiu. Pentru mine e un altfel de a petrece seara dupa o zi de munca, e un altfel de a lua micul dejun dupa o noapte odihnitoare, e un fel de a spune ca sunt ca si acasa.
Si ca si ansamblu general, la acest turneu canadian destinat juniorilor aproape 85% dintre cei ce ajuta la organizare sunt voluntari. Familiile la care stam sprijina benevol. Si asta nu pare a fi o problema, ci chiar o binefacere pentru ei.
Si cum vorbeam de housing in toata regula, inchei acest articol si ma grabesc sa gust un pic din specialitatea casei: maple syrup.
PS: jucatoarele sunt Ilinca Stoica, Elena Bogdan si Cristina Dinu.
Cu drag,