Imi place sa citesc. Nu stiu cat de mult sau daca imi place chiar asa de mult sa citesc, cert e ca ador calatoriile cu sportivii si asta dintr-un inca un motiv in plus: abia atunci mai apuc si eu sa citesc.
Ce anume? Carti. De tot felul, orice ce am la indemana, pica sau e luat de acasa. Candva mai cumparam o carte, doua, acum prefer sa le primesc sau sa fac schimb. Cred ca e mai avantajos asa, cel putin dpdv financiar; si de ce nu al acoperirii unei arii mai bogate. Stiti cum e, daca mi le cumpar eu atunci biblioteca va arata a “Miami Vice”, dar daca pica vreo carte sau vine la schimb, cu siguranta orice altceva mai poate fi citit.
Acum cand mi-a venit ideea sa scriu despre acest lucru am constatat ca un mod placut de a ti se spala creierii il constituie cititul. La modul constructiv, bineinteles. Apuci sa iti limpezesti mintea cu cateva randuri si constati ca mintea incepe sa respire treptat, infranat ce e drept la inceput, dar totusi simti cum oxigenul informational mai clateste din betonul supraincalzit.
Un fel de oaza. Sau de ce nu un respiro. O vacanta ? Ba nu, un concediu de odihna binemeritat? Cred ca asta il reprezinta cititul unei carti.
Citeam la un moment dat un sondaj in randul oamenilor ce pleaca in concediu si cuvantul asociat instantaneu era odihna. Subliminal putem adauga trandaveala. Plus restul. Si unde e cartea? E in vacanta!
Imi place jocul asta de cuvinte intortocheate, probabil e o meteahna veche inradacinata de pe vremea cand citeam in scoala generala. Nu glumesc, citeam la greu.
Continui in continuare inainte, vorba profei din liceu: “asa nu niciodata”. Dar a trecut si asta.
Cand esti la munca, nu ai timp de citit. Cand esti in vacanta, te odihnesti. Cand ai o sansa ii spui timp liber si casti ochii la stirile mondene.
“Cand?” e intrebarea. “Deci?” e o alta intrebare!
Se spune ca daca ai carte ai parte, dar nu stiu cum e partea. Daca nu ai carte, ai sau nu ai?. E de ajuns sa te uiti in jur. Ai mertan frate?!
Si ajungi la concluzia ca cititul versus educatie inseamna doar un simplu procedeu de pierdere a timpului in care faci probabil multe, dar nu si bani. Caci ca sa faci bani tre’ sa nu pierzi timpul cu povesti. Si cum banii nu se fac in vacanta, ci ei se cheltuiesc, ramai perplex. Oare nu castig nimic daca citesc?
Ba da. Un spalat al creierului pe gratis si o adeziune la enigmele societatii. Vrei mai mult? Nu cred ca se poate. Dar daca incerci, mainile sus! Te-am prins citind. Si asta inseamna pedepsirea la munca zilnica in folosul comunitatii. Nimic mai mult decat “citeste tu ca fac eu banii”. Nu-i corect, dar e cinstit. Si gata. Caci unde e lege nu-i tocmeala.
PS: Eu am terminat si a doua carte a lui John Grisham “Mediatorul”, dupa ce prima a fost “Taina lui Van Gogh” de A. J. Zerries. In trei turnee nu a fost un randament rau, zic eu, cu atat mai mult cu cat una a picat si una am primit-o. Timpul insa tot l-am pierdut 🙂
Cu drag,