Urarile sfarsitului de an reprezinta fara doar si poate o obisnuinta de-a noastra in a transfera catre semeni ceva diferit de ceea ce in mod obisnuit transmitem cu multe luni inainte. Si atunci ma intreb: ar fi o solutie sa instauram sarbatoarea ca si zi normala de lucru pentru ca fiecare sa scoatem din tolba si “urari de bine”?
Am incercat sa creionez ultimul articol al acestui decembrie constatand vizibil ca in mod instinctual vorbele erau deja compuse, textul deja aranjat, nuantele deja impuse. Isi asteptau parca actorul hamesit de exprimare pentru ca totul sa prinda culoare si un pic de valoare, asemeni unui buchet de flori cochet ce il preiei dintr-un loc si il predai intr-un altul.
Cadrul general al sarbatorilor este in esenta o sceneta simplista dintr-o regie complicata ce isi traieste clipele de glorie prin unanimul “La Multi Ani!” , de fiecare data cand decembrie se grabeste sa-ti faca cu mana, tragand dupa el si-n vazul tututor o valiza sentimentala plina de cuvinte cuvantatoare. Ce frumos e totul!
Teatrul bata-l vina cucereste si imbina ceea ce tot el a cucerit si a dezbinat, primind in cateva zile reversul xeroxat al mojiciei trecutului ce ataca frontal inima din dorinta de a inmuia cazemata emotionala. Sunt cuvintele de complezenta ce isi infig coltii in stancile erodate de atatea mismasuri si complicitati murdare ce aparent acum isi schimba duplicitatea. Parca nu mai e asa frumos totul, nu?
Totusi, insa, urarile vin si din partea celor ce si ieri simteau la fel. Si asta bucura nespus de mult caci pentru mine sarbatorile nu cunosc zile, ele reprezinta oameni ce in fiecare casuta calendaristica a anului si-au exprimat urarile. Lor le intind o mana si le trasmit ca ne vedem la anu’!
Ce sa le urez lor celorlalti? S-a gresit destinatarul.
Ce sa va urez eu voua celor ce pe unii nici nu va cunosc, iar pe altii cred ca va cunosc? Nici pe departe cat “mai mult”din bogatiile lumii (sau ale vecinului), ci cate “un pic” din valorile lumii (sau ale vecinului). Adaugati dupa caz, fiecare, ingredientele ce va satisfac nevoile, poftele, ambitiile.
Ce mi-am urat, deja, eu mie? Sa am puterea sa repar greselile facute inainte de a se prescrie la trecerea dintre ani si taria de a suporta consecintele celor fata de care am gresit si, mai ales, celor ce i-am si ranit.
Cu acestea zise, trag oblonul si cortina catre scena lui Coach’s Corner … sa ne auzim cu bine la anu’!
Cu drag,
One reply on “La trecerea dintre ani, va urez …”
La multi ani!
Iti urez un an nou cu cat mai multe performante, iubire, momente fericite si sa descoperi un hobby ascurs tie pana acum!