Apreciez initiativa @treizecizero privind serialul dedicat tenisului juvenil si marturisesc ca sunt gata sa consum informatia livrata spectaculos ca si tehnologie si destul de saracacios ca si continut.
Nu critic. Exprim un punct de vedere. Si nu sunt pretentios cu acest tip de expunere mediatica intrucat se intampla ceva intr-un spatiu general umplut de nimicuri si can-can. Asadar, bravo pentru concept si totusi un pic de grija la ceea ce se transmite concret si cu un oarecare efect (dorit).
Voi astepta pana la ultimul episod o transpunere directa a unui fenomen si mai putin ambalarea grafica a unei idei care se chinuie sa transmita ceva (neclar). Sunt pentru a fi spuse lucrurilor pe nume, indiferent de purtatorul de prenume, sunt pentru a promova numele celor care fac din fiecare zi un mod de viata, sunt pentru un sens care produce.
Astept. Momentan blamez intentia unui gazetar de a vorbi despre anonimatul lui Alexandru Luncanu si influenta nefasta a parintilor Alexandrei Damaschin. Nu sunt exemple negative intr-un context in care dorim sa scoatem in evidenta viitorul tenisului romanesc. Si ma opresc aici.
Si un PS: as evita sa ignor copii in timp ce promovez altii. Timpul, de cele mai multe ori, guverneaza intiativele gazetaresti.
Cu drag,