… to convince a player to go forward to the net? A lifetime is usually the answer.
A castiga este un obiectiv destul de important al momentului, dar felul in care o faci este o usa a castigarii viitorului, astfel ca depinzi de fiecare moment al experientei acumulate daca acea usa va fi sau nu inchisa in momentul in care vei avea nevoie. Rolul antrenorului este ca uneori sa reusesti sa imbunatatesti ceea ce se vede, chiar daca uneori acest lucru cere si sacrificiu pe puncte, dar pana la urma mingea este in terenul jucatorului.
Incep sa urasc din ce in ce mai mult acest sport cu atat mai mult cu cat totul devine din ce in ce mai placut, dar a sta pe margine in spatele unui jucator si a asocia victoria cu reusita este, din punct de vedere personal, eronat. Dorinta victoriei uneori incepe sa blocheze un potential urias. Dorinta castigarii unui meci sau turneu incepe sa devina obsesie. Dar cum ramane cu ceea ce va urma? Go the net when you have the opportunity … si poate viitorul va suna asa cum ti-l imaginezi. Inseamna risc. Inseamna incredere. Inseamna viziune. Inseamna ceva diferit. Inseama have fun. Inseamna progres. Who cares?
Fiecare schimbare sau ajustare de joc cere timp si poate aici antrenorul ar trebui sa aiba grija. Bolletieri spunea ca e nevoie de 10-15 ani sa reusesti sa faci un sportiv sa vina la fileu si asta incepe de mic copil, insa trebuie sa ai grija ca:
1. parintii si antrenorul sa ii ofere neconditionat sprijin
2. sa poata sa reziste fizic la cerintele unui astfel de joc
3. sa se roage ca adversarii sa mai greseasca si returul pentru ca in ultimii ani returnantii au devenit din ce in ce mai eficienti.
How long it takes to a player to acknowledge that this can be a solution for him/her? A lifetime can be the answer, unless something suddenly happens …
Invatam de mici sa loveasca mingea pana facem punct, dar acesta este partea muncitoare. Cand ii vom invata sa faca punct si cu voleul de oricate ori se poate am ajuns si la capitolul eficienta.
Sunt suparat ati spune, nu? Normal ca sunt, poate ca am dreptul, poate ca nu. A sta la Flushing Meadows cu badge la gat este poate ceva frumos, a castiga un meci in tandem este fara doar si poate o bucurie, dar that’s not all. Felul in care joci jocul competitional isi pune amprenta mai tarziu si uneori ai nevoie ca jucatorul sa aiba un pic de incredere in negura solutiilor expuse de antrenor pe moment. Poti face puncte cu voleul de 2 ori pe ghem si totul este redus, lucruri care atunci cand totul va deveni impresionant de rapid vor conta.
Dar viata merge inainte. Ema a castigat si se afla in sferturile de finala ale openului american jucand bine si beneficiind si un pic mai mult si de ajutorul adversarei, insa poate un servici-vole sau atac urmarit la fileu ar fi fost mult mai important decat … a castiga. Uneori conteaza enorm sa le faci cand trebuie, dar poate ca timpul le rezolva pe toate. Detalii pe Olimpia Tenis.
Important este insa sa castigi si sa dezvolti, pentru ca atunci cand castigi si doar atata ghilotina timpului va cadea extrem de dur si constati ca filmele cu intoarcerea in timp au ramas … doar filme.
Intr-un din comment-urile la un post ce a facut ceva valva am primit o remarca ca critic cam mult colegii de breasla, oficialii federatiei si tot asa. Asa o fi, dar cand se spune la tinta fixa ceva nu consider ca gresesti. Cu atat mai mult cu cat cel putin eu am felicitat si lucrurile bune facute de aceeasi oameni. Pe Olimpia Tenis am scris cum Mr Nasty a ignorat prezenta juniorilor aici la New York, insa azi este timpul sa il felicit. La sfarsitul setului unu al meciului Emei Ilie Nastase si baiatul lui au venit, au dat mana si s-au asezat langa mine sa urmareasca meciul.
“Salut, cum merge?” … “Buna ziua, bine, a castigat primul set”
Adversara pleaca la baie si intarzie, timp in care Ilie incepe: “Unde s-a dus asta, cred ca isi mai baga ceva droguri”, “pana vine de la baie transpiram” … “in sfarsit uite-o ca isi misca picioarele”
Si incepe setul doi cu Ema la serviciu. Inainte sa serveasca Ema si-a aruncat o privire la mine si, se pare, s-a blocat. Spun asta pentru ca urmatoarele 8 puncte le-a gresit una dupa alta. Ilie incepe: “s-a emotionat, eu plec” … “fii atent ca eu sunt de vina” … “trebuie sa plec ca in ritmul asta luati avionul spre casa diseara” … si tot dadea se plece. Intr-un final a plecat, nu inainte de a isi lua ramas bun si a ura succes! Au fost cateva fragmente ale discutiei cu Ilie Nastase si recunosc sincer ca am ramas blocat. Pentru ca a venit la meci Coach’s Corner il felicita si ii spune deschis: “Asa DA!”
Cine se antrena de dimineata devreme? Serena Williams. Dupa ce un meci tensionat ca cel de aseara, inca o data se pare ca a fi profesionist inseamna si a te reface mai repede decat isi poate imagina o minte normala.
La masa de pranz cam cu o ora inainte de meciul de Arthur Ashe, Roger Federer terminase de mancat si in compania racordeorului si a sparring-ului au inceput … sa se maimutareasca cu o fetita. Au ras, au facut ca pisicile, s-au fixat cu ochii fiecare pe fiecare … si cate si mai cate, iar la sfarsit au salutat juniorii ca si cum erau cei mai buni prieteni. Un om ca fiecare om.
Antrenamnetul de ieri al lui Nadal a avut ceva inedit. Au intrat toti pe teren si dupa cateva minute au constatat ca nu au adus apa. Cei doi sparring au sarit ca arsi imediat si s-au indreptat spre usa, moment in care Rafa i-a oprit si le-a spus: “Wait, i’m going for water” … Incredibil, nu? In timp ce unii asteapta sa le cari termobagul sa le aduci apa la nas, numarul unu mondial procedeaza invers.
Ca si Roger, Rafa sau oricare jucator sunt persoanlitati extrem de ok in afara terenului si extrem de sociabili. Poti intra in vorba cu ei de parca te stii de cand lumea si asta se pare ca nu ii deranjeaza. Bravo lor!
New York-ul incepe sa devina habitaclu confortabil lui Coach’s Corner, aseara iesind si plimbandu-ma pe strazile colosului. Nu poti descrie absolut nimic pentru ca … ramai fara cuvinte. Incepusem sa cant tare muzica negrilor intr-unul din magazine, in altul dansam subtil alaturi de aproape toti ceilalti, intr-altul raspundeam rapid la “Hi dude, what’s up!” … si toate pana cand iesind dintr-un magazin de electronice de pe Broadway, fata in fata cu Hard Rock Caffee am dat nas in nas … cu unul ce avea atarnat de gat un ditamai sarpele viu. Sa de-a dracu daca nu am vazut stele verzi si daca nu m-am trezit in secunda doi la viata adevarata. Dar nu a durat mult, caci … New York is something where everything is full of life.
Cu drag,
A castiga este un obiectiv destul de important al momentului, dar felul in care o faci este o usa a castigarii viitorului, astfel ca depinzi de fiecare moment al experientei acumulate daca acea usa va fi sau nu inchisa in momentul in care vei avea nevoie. Rolul antrenorului este ca uneori sa reusesti sa imbunatatesti ceea ce se vede, chiar daca uneori acest lucru cere si sacrificiu pe puncte, dar pana la urma mingea este in terenul jucatorului.
Incep sa urasc din ce in ce mai mult acest sport cu atat mai mult cu cat totul devine din ce in ce mai placut, dar a sta pe margine in spatele unui jucator si a asocia victoria cu reusita este, din punct de vedere personal, eronat. Dorinta victoriei uneori incepe sa blocheze un potential urias. Dorinta castigarii unui meci sau turneu incepe sa devina obsesie. Dar cum ramane cu ceea ce va urma? Go the net when you have the opportunity … si poate viitorul va suna asa cum ti-l imaginezi. Inseamna risc. Inseamna incredere. Inseamna viziune. Inseamna ceva diferit. Inseama have fun. Inseamna progres. Who cares?
Fiecare schimbare sau ajustare de joc cere timp si poate aici antrenorul ar trebui sa aiba grija. Bolletieri spunea ca e nevoie de 10-15 ani sa reusesti sa faci un sportiv sa vina la fileu si asta incepe de mic copil, insa trebuie sa ai grija ca:
1. parintii si antrenorul sa ii ofere neconditionat sprijin
2. sa poata sa reziste fizic la cerintele unui astfel de joc
3. sa se roage ca adversarii sa mai greseasca si returul pentru ca in ultimii ani returnantii au devenit din ce in ce mai eficienti.
How long it takes to a player to acknowledge that this can be a solution for him/her? A lifetime can be the answer, unless something suddenly happens …
Invatam de mici sa loveasca mingea pana facem punct, dar acesta este partea muncitoare. Cand ii vom invata sa faca punct si cu voleul de oricate ori se poate am ajuns si la capitolul eficienta.
Sunt suparat ati spune, nu? Normal ca sunt, poate ca am dreptul, poate ca nu. A sta la Flushing Meadows cu badge la gat este poate ceva frumos, a castiga un meci in tandem este fara doar si poate o bucurie, dar that’s not all. Felul in care joci jocul competitional isi pune amprenta mai tarziu si uneori ai nevoie ca jucatorul sa aiba un pic de incredere in negura solutiilor expuse de antrenor pe moment. Poti face puncte cu voleul de 2 ori pe ghem si totul este redus, lucruri care atunci cand totul va deveni impresionant de rapid vor conta.
Dar viata merge inainte. Ema a castigat si se afla in sferturile de finala ale openului american jucand bine si beneficiind si un pic mai mult si de ajutorul adversarei, insa poate un servici-vole sau atac urmarit la fileu ar fi fost mult mai important decat … a castiga. Uneori conteaza enorm sa le faci cand trebuie, dar poate ca timpul le rezolva pe toate. Detalii pe Olimpia Tenis.
Important este insa sa castigi si sa dezvolti, pentru ca atunci cand castigi si doar atata ghilotina timpului va cadea extrem de dur si constati ca filmele cu intoarcerea in timp au ramas … doar filme.
Intr-un din comment-urile la un post ce a facut ceva valva am primit o remarca ca critic cam mult colegii de breasla, oficialii federatiei si tot asa. Asa o fi, dar cand se spune la tinta fixa ceva nu consider ca gresesti. Cu atat mai mult cu cat cel putin eu am felicitat si lucrurile bune facute de aceeasi oameni. Pe Olimpia Tenis am scris cum Mr Nasty a ignorat prezenta juniorilor aici la New York, insa azi este timpul sa il felicit. La sfarsitul setului unu al meciului Emei Ilie Nastase si baiatul lui au venit, au dat mana si s-au asezat langa mine sa urmareasca meciul.
“Salut, cum merge?” … “Buna ziua, bine, a castigat primul set”
Adversara pleaca la baie si intarzie, timp in care Ilie incepe: “Unde s-a dus asta, cred ca isi mai baga ceva droguri”, “pana vine de la baie transpiram” … “in sfarsit uite-o ca isi misca picioarele”
Si incepe setul doi cu Ema la serviciu. Inainte sa serveasca Ema si-a aruncat o privire la mine si, se pare, s-a blocat. Spun asta pentru ca urmatoarele 8 puncte le-a gresit una dupa alta. Ilie incepe: “s-a emotionat, eu plec” … “fii atent ca eu sunt de vina” … “trebuie sa plec ca in ritmul asta luati avionul spre casa diseara” … si tot dadea se plece. Intr-un final a plecat, nu inainte de a isi lua ramas bun si a ura succes! Au fost cateva fragmente ale discutiei cu Ilie Nastase si recunosc sincer ca am ramas blocat. Pentru ca a venit la meci Coach’s Corner il felicita si ii spune deschis: “Asa DA!”
Cine se antrena de dimineata devreme? Serena Williams. Dupa ce un meci tensionat ca cel de aseara, inca o data se pare ca a fi profesionist inseamna si a te reface mai repede decat isi poate imagina o minte normala.
La masa de pranz cam cu o ora inainte de meciul de Arthur Ashe, Roger Federer terminase de mancat si in compania racordeorului si a sparring-ului au inceput … sa se maimutareasca cu o fetita. Au ras, au facut ca pisicile, s-au fixat cu ochii fiecare pe fiecare … si cate si mai cate, iar la sfarsit au salutat juniorii ca si cum erau cei mai buni prieteni. Un om ca fiecare om.
Antrenamnetul de ieri al lui Nadal a avut ceva inedit. Au intrat toti pe teren si dupa cateva minute au constatat ca nu au adus apa. Cei doi sparring au sarit ca arsi imediat si s-au indreptat spre usa, moment in care Rafa i-a oprit si le-a spus: “Wait, i’m going for water” … Incredibil, nu? In timp ce unii asteapta sa le cari termobagul sa le aduci apa la nas, numarul unu mondial procedeaza invers.
Ca si Roger, Rafa sau oricare jucator sunt persoanlitati extrem de ok in afara terenului si extrem de sociabili. Poti intra in vorba cu ei de parca te stii de cand lumea si asta se pare ca nu ii deranjeaza. Bravo lor!
New York-ul incepe sa devina habitaclu confortabil lui Coach’s Corner, aseara iesind si plimbandu-ma pe strazile colosului. Nu poti descrie absolut nimic pentru ca … ramai fara cuvinte. Incepusem sa cant tare muzica negrilor intr-unul din magazine, in altul dansam subtil alaturi de aproape toti ceilalti, intr-altul raspundeam rapid la “Hi dude, what’s up!” … si toate pana cand iesind dintr-un magazin de electronice de pe Broadway, fata in fata cu Hard Rock Caffee am dat nas in nas … cu unul ce avea atarnat de gat un ditamai sarpele viu. Sa de-a dracu daca nu am vazut stele verzi si daca nu m-am trezit in secunda doi la viata adevarata. Dar nu a durat mult, caci … New York is something where everything is full of life.
Cu drag,