Despartind in doua acest cuvant englezesc culegem simplu: “foot” & “work”.
Traducandu-l mai departe asa cum l-am despartit culegem simplu: “picior” & “munca”.
Atat in engleza, cat si romana, constituie o parte integranta a procesului instructiv-educativ numit sport in general, si tenis in cazul de fata. La prima vedere, pare simplu de inteles ca totul se rezuma la o anumita pleiada de actiuni ce implica o parte a corpului uman si o actiune fizica. Asa si e, oarecum.
Ma opresc azi la acest termen, si asta, din pacate, nu intamplator. Observ din ce in ce mai mult ca ceea ce vine din urma are din ce in ce mai putin acest mic cip incorporat in bagajul tehnico-tactic al unui invatacel doritor de trofee, incat intreb intrebator pe voi: putem lovi mingea de tenis fara “foot”&”work”?
Enumar generic urmatoarele: dreapta, rever, voleu, serviciu. Rar smeci, demivoleu, scurta. Apoi incalzire, antrenament propriu zis, oleaca alergare de final si nema stretching. Si metodic: incalzire din careul mic, apoi din spate; dreapta cros, rever cros, triunghiul, voleu…si cateva cosuri de serviciu ( ma rog, unu e de obicei ).
Asta este sablonul romanesc de a antrena si o vezi invariabil in multe din antrenamente. In functie de perioada in care sportivul se pregateste, poate fi un desfasurator optim sau o repetare plictisitoare de teme. Dar nu asta ne intereseaza acum, ci daca ceea ce am scris mai sus este doar un “hand”&”work” sau este ceva un pic mai complex in care “foot”&”work” isi regaseste locul esential?
Avansam inainte cu munca dusa la epuizare si omitem ceea ce nu se vede, dar ceea ce are o importanta deosebita. Se munceste draga romanule, dar intrebarea poate fi: muncim bine?
Acest “footwork” presupune o tehnica deosebita care trebuie predata prioritar in primele etape de invatare si mentinuta constant in paralel pe tot procesul ulterior de pregatire. Cand vine mingea catre un jucator auzi frecvent:”fa loc la minge”, ceea ce se si intampla, dar mingea pleaca in vazduh. Poate se putea spune: “fa loc la minge cu pasi dubli” sau “acum cu pasi dubli” ( tehnica simpla de footwork pentru o minge ce intra in corp ) sau “pas incrucisat urmat de succesiuni de pasi dubli” ( tehnica mai complexa )… si mingea coboara din orbita initiala catre jalonul postat trufas in teren. Dar aceste invataminte se predau si se invata, ele nu se inglobeaza de catre copil in mod automat decat in cazul celor dotati de la natura. Si acolo se mentin macar.
Componenta tactica a footwork-ului e ceva care cu adevarat trezeste grimase dureroase pentru sportivi, iar pentru cei ce ar trebui sa le predea acest capitol e unul de trecut peste azi, “il facem maine”. “Intra in teren si loveste acum” auzi de pe margine ( mai mult parintii, ce e drept ) si robotelul indeplineste comanda auditiva intocmai. Si gata. “Mai departe ce fac?” ar spune limbajul corpului care revine in starea de robotizare initiala si uite asa comedia merge ce merge pana cand totul incepe sa fie pe bani, comediile ieftine pierzand din teren dramatic atunci cand spectatorul cunoscator incepe sa cotizeze la bilete pentru a vedea si ceva arta vizuala.
Mai este si o componenta mentala sau psihologica a footwork-ului, desi pare greu de crezut. Aspecte ce tin de coordonare, constientizarea situatiei initiale si a celei probabile, luarea de decizii in timp limitat, dozarea efortului… toate sunt coordonate de mental. Poate acest segment este intrepatruns destul de mult cu tactica footwork-ului, dar impreuna cu tehnica de executie a footwork-ului constituie elemente de baza ale ceea ce dorim sa aducem pe podium in viitor: performeri.
Se munceste prioritar la lovituri, dar mai putin la acel segment ce permite deplasarea catre minge, asezarea la minge si declansarea impulsului din cadrul lantului cinetic.
Se trateaza cu superficialitate acest segment al pregatirii, probabil pentru ca ” toti stiu sa alerge”, dar atat de grav este insa.
Consider in mod personal ca este o hiba a antrenorului ce omite sau crede ca nu este atat de important, ceea ce este grav.
Consider INSA in mod personal ca este o hiba a antrenorului care nu stie ca exista si asa ceva, ceea ce este o nenorocire sportiva.
In orice sport cu mingea ( si nu numai ), coordonarea brate-picioare este parghie vitala dirijata de trunchi ( “the core” cum spune englezul ) in pregatirea-initierea-desfasurarea-terminarea oricarei actiuni tehnico-tactice, iar cum totul pleaca cu inceputul lantului chinetic uman, atunci “foot”&”work” este roata ce pune in miscare bolidul condus de pilotul asisistat de catre echipa.
Cu drag,
2 replies on “Footwork”
Urmaresc de ceva vreme blog-ul tau. Sunt direct interesata pentru ca am un copil care face tenis si nu stiu daca sa-l indrum spre performanta.Am facut sport si stiu ca antrenorul joaca un rol important. Am vazut ca incalzirea la voi (tenismenii) inseamna putina alergare si atat.La noi incalzirea facea parte din antrenament. Antrenorul parcurgea alaturi de noi toate etapele- alegare, stretching,supraveghea atent toate exercitiile “pentru ca avem un obiectiv”, spunea el si apoi antrenamentul propriu-zis.
Tu oare sa fi unul din antrenorii care-si face treaba corect sau un antrenor care-si recunoaste greselile? Cu teoria stai bine, ar fi interesant de vazut daca si cu practica stai la fel de bine.
Cand am sa decid ce voi face cu copilul meu poate am sa te caut.Nu-mi prea place felul tau, pentru ca esti foarte pesimist si asta nu face bine unui sportiv de performanta insa, nu se stie niciodata.
frumos scris coach….
si pentru doamna care a postat commentul an terior: COACh e un om minunat si cred ca e asa pesimist pentru ca la noi in tara sportul e intr-o degradare continua ceea ce este cu adevarat ingrozitor
Cu drag,