Exista si bucurii

Sa stiti ca exista si bucurii. Nu multe, nu mari, nu prea dese, dar am impresia ca exista. Cred ca depinde de ceea ce incarca si satisface pe fiecare. Cred ca depinde de reusita unui obiectiv propus. Cred ca depinde de mine. Sau de tine. Sau de noi. Sa ne facem o bucurie. In sensul bun dragii mei.
Ce poate fi mai bun dupa o zi de munca decat o placinta cu visine? Calda, mirositoare, apetisanta? Raspund simplu: ce-l ce ti-o aduce. Si daca sunt mai multi bucuria se dubleaza. Sau se tripleaza in cazul meu. Iar daca vin pe nepusa masa din proprie initiativa atunci ramai fara cuvinte. Doar cateva: de multumire. Probabil am meritat sau am facut ceva bine in afara de “critica” si “munca”. Nu am de unde sa stiu, doar am cules momentul. O bucurie simpla, dar atat de mare, oferita de sportivi. Si nu oricare.
Si cum parca o bucurie nu vine niciodata singura … dadeam la lopata, cazma, grebla. Am incercat sa amenajez un fel de gradina cu un fel de gazon la intrarea terenurilor de tenis ( ce va iesi asta e altceva ) si aud o voce de copil.
“Dupa ce termin karatele vin sa ma joc si eu cu tine la pamant”.
“Da nepotelule!” … si inima s-a umplut din nou.
Avem nevoie si de bucurii pentru a putea merge mai departe. Cred ca uneori cautam mult prea mult acul in carul cu fan in goana nebuna dupa bucuriile mari. De cele mai multe ori insa bucuriile mici aduc cu ele satisfactii mari.
Si, poate, ele nici nu trebuie cautate. Doar putin provocate?
PS: voi incerca, promit, sa fiu mai scurt si mai clar pe blog. Cat voi putea. Dintr-un motiv simplu: se pot isca neintelegeri. Si nu asta vreau, caut sau provoc …
Cu drag,