Copii vin la tenis, dar parintii si antrenorii ii doresc campioni. E o diferenta de ton, nuanta si culoare. Una majora.
“Competitia la acel nivel este nemiloasa si netemperata de acceptarea sociala sau controlul mass-media. Este vorba de care pe care sau pestele mic il inghite si pe cel mai mic. Parinti ambitiosi, antrenori cu priviri crunte; cauta cu totii orice avantaj si folosesc toate smecheriile pe care le stiu pentru a-si impinge copilul mai sus in clasament si a castiga atentie si notorietate. Pana la un punct, aceasta strategie are castig de cauza; in competitiile de juniori poti sa-i brutalizezi, sa-i intimidezi sau sa-i fascinezi pe ceilalti, dar asta nu mai merge la profesionisti. “
Interesant si totodata omniprezent. O spune franc un fost mare jucator prin ochii juniorului din el.
“Unii juniori se comportau precum oamenii flamanzi care mananca totul din farfurie atata timp cat mancarea e buna. Nu gandeau pe termen lung, traiau si mureau pe mana rezultatelor zilnice si ignorau faptul ca ceea ce merge in juniorat (precum interminabilele schimburi de mingi, relaxate si boltite) nu ar fi fost neaparat util intr-un turneu profesionist.”
“Marea provocare in tenisul juniorilor este sa eviti presiunea pentru ca aceasta poate fi enorma, pur si simplu enorma.”
“Cat am jucat in timpul acestei perioade de tranzitie am observat la cata presiune pentru a castiga erau supusi unii copii si cum le afecta asta capacitatea de a concura. Pentru ca puneam presiune pe mine pentru a obtine un joc solid ma confruntam mai putin cu presiunea castigarii meciurilor. Cu adevarat important era sa joc bine, sa joc “corect”. Aceasta abordare m-a ajutat sa ma bucur de joc si sa mi-l dezvolt la potential maxim”.
E o succesiune de cuvinte care este in asentimentul meu. In acelasi timp, povestea in sine este a unia dintre cei mai buni jucatori de tenis din toate timpurile: Pete Sampras.
Nu o privesc ca o singura cale de urmat intrucat exista bineinteles si alte povesti. Unele la fel de placute.
O privesc ca o experienta ignorata de parinti. Multi dintre ei citesc si atat. Apoi isi biciuiesc emotional copii pana intr-un punct in care regreta.
O pot privi si altfel.
Fara mila pentru toti specialistii care devin complici la tratamentul inuman aplicat in timp. Ei ar putea schimba ceva. E in puterea lor.
Nu sunt impotriva altor solutii. Depinde si de jucatori. E totusi o diferenta intre a scoate un campion si a forma mediul in care un campion se formeaza. In a doua ipostaza produsul final ramane fara sechele.
Cel putin pentru mine e important. Dupa cum se poate observa si pentru altii.
Cu drag,