Daca ar fi de premiat antrenorul unui jucator ce atinge succesul in tenis as incepe cu primul antrenor caruia i-as da maximum din grila de premiere. Nu e greu de explicat de ce acest rationament, e poate mult prea greu de definit succesul si cine face premierea.
Am inceput abrupt pentru ca acolo unde incepe tenisul pentru un copil este un mare nimic.
E liniste. Si un mecanism diabolic de colectare a banului visatorului de catre specialistul inexistent a carui punga (de informatii si de mingi) polueaza spatiul vizual. Ar fi nevoie de o reciclare, insa desi pute, nu deranjeaza.
Sunt putini antrenori. Si mult mai putini si pregatiti.
Incepand cu copii. Si trecand prin toate fazele dezvoltarii unui sportiv.
- pentru ca nu ne intereseaza sa oferim o calitate
- pentru ca exista cerere prea mare pentru care pretul decanteaza accesul la calitate
- pentru ca merge si asa
- pentru ca nu exista o motivatie in a ne face meseria
- pentru ca nu e timp de citit, de scris sau de vizionat tenis. Timpul trebuie umplut cu bani
- pentru ca atata timp cat am jucat candva tenis sunt potrivit pentru a invata (candva) tenis pe altul ca mine
- pentru ca nu exista notiunea de club sau scoala de tenis
- pentru ca mai important e sa fiu pe + decat sa fiu antrenor
- pentru ca fac de toate
- pentru ca nu exista un sistem de formare si perfectionare pus la punct si de actualitate
- pentru ca nu exista un sistem de control si management al calitatii serviciilor oferite
Sunt critic. Dar nu orb.
Privim prea departe, noi toti. Dintr-un mare nimic visam prea frumos. Iar acum e si mai dur: sunt rezultate de top ale unei generatii de exceptie pentru care, in cuantumul total al procentajului celor care au sprijinit, antrenorul (pregatit) a existat. Pentru generatiile urmatoare exista speranta si dovada ca se poate, dar si o realitate:
Antrenori prea putin pregatiti si parinti mult prea dispusi sa plateasca pe cei multi.
Sunt om si pot gresi. Dar nu sunt orb.
Cu drag,
4 replies on “De ce atat de putini antrenori pregatiti?”
Activam intr-o jungla, pregatirea copiilor si apoi a sportivilor, a devenit o jungla. Dar parca si in jungla exista reguli, lantul trofic.
Scoala de tenis si apoi clubul, ca mai tarziu circuitul pro, sunt similare sistemului de invatamant: scoala generala, liceu, facultate si apoi profesionist.
Si tenisul si sistemul de invatamant au doua componente: profesori si elevi.
La scoala avem: invatator, profesor de materie si apoi profesor universitar de specialitate. La tenis avem asa ceva? Poate un invatator de scoala primara sa pregateasca un licean sau un student? (Raspunsul dvs…) dar asta nu inseamna ca nu e profesionist, pe sectorul sau de pregatire (clasele I-IV) pune bazele pregatirii scolare de mai tarziu, baze fara de care un elev nu ar fi capabil sa evolueze. Cate din activitatile noastre zilnice nu le datoram invatatorului nostru de la scoala? (Multumesc domnule Lucian Dobrescu, invatatorul, pentru ca stiu sa scriu, sa citesc, stiu sa pun o cratima si multe altele).
Mai departe elevul trece prin liceu unde are profesori de materie, care ii largesc orizonturile si isi descopera anumite inclinatii (puncte forte), pe care le aprofundeaza cu profesorii universitari. Apoi prin experienta si practica din elev devine profesionist.
Acum facand o paralela cu jungla, si cu lantul trofic vedem ca fara informatiile de baza ale invatatorului, profesorul universitar nu s-ar face inteles.
Revenim la tenis, ar trebui sa avem antrenori de specialitate:
Antrenori de copii, care stau la baza scolii de tenis (initiere, avansati, tenis 10)
Antrenori de juniori, pregatesc sportivii in echipa si care stau la baza cluburilor (U12/U14/U16)
Antrenori de tur, pentru jucatorii profesionisti sau Davis/Fed Cup.
Cati dintre noi am ales o astfel de specializare? Cati dintre noi incercam sa acoperim in pregatirea unui copil/sportiv/jucator o plaja cat mai larga in etapele de evolutie? Oare o specializare pe un sector de varsta sau pregatire nu ar fi mai eficienta? Sa inveti un copil SA SE JOACE TENIS si apoi sa-l lasi sa aleaga singur. Sa faci un copil SA JOACE TENIS si apoi sa aleaga singur. Sa faci un junior sa vrea COMPETITII DE TENIS si apoi sa aleaga singur. Sa faci un junior SA VREA SA FIE MAI BUN si senioratul sau PERFORMANTA VA VENI.
E un drum greu la inceput, tentatii, cand privesti in jur si vezi ca daca faci si aia, si cealalta, poate si asta, castig mai mult. Daca iti alegi un drum, mai tarziu poti fi specialist pe un sector de pregatire.
Ar mai fi multe de analizat dar, scuze, la 16:30 am antrenament!
Bye!
” Pentru ca nu ne intereseaza sa oferim calitate”
Pentru sportivii de competitii: Planificare, fisa sportivului,pan de antrenament, ciclu de pregatire, turneu de obiectiv, program de pregatire, turnee pregatitoare.
Pentru incepatori sau tenis 10: metode de invatare, scoala alergarii, planificare pe numar de antrenamente, testari periodice, selectii periodice, fisa personala, activitati de grup.
Daca la baza timpului petrecut pe teren ar sta termenii de mai sus, am avea si calitate.
” Pentru ca exista cerere prea mare pentru care pretul decanteaza accesul la calitate”
Nu sunt in masura sa va ajut cu … dar va recomand pe …
Momentan capacitatile mele sunt la maxim, dar va recomand pe …
Nu ma ocup de acest sector de varsta/ pregatire, va recomand pe …
Sau pentru a imbunatatii calitatea pregatirii, lucrez in echipa cu …
Cati dintre noi am rostit aceste cuvinte?
“Pentru ca merge si asa”
Pentru cat timp, cu ce constiinta si cu ce feedback?
“Pentru ca exista o motivatie in a ne face meseria”
Nu am fost cel mai bun jucator de tenis, dar am vrut sa fiu. Nu sunt cel mai bun antrenor de tenis, dar vreau sa fiu printre cei mai buni.
Orice drum are un inceput si un final, a porni cu gandul ca la final sa ne privim in ochi si sa spunem “multumesc”, poate fi o motivatie.
“Pentru ca nu e timp de citit, scris sau de vizionat tenis. Timpul trenuie umplut cu bani”
Daca in pauzele din antrenamente sau in timpul liber ne-am acorda 30 de min, in care sa gasim solutiile la situatiile intalnite pe teren, in carti, in mediul on line, impartasind pareri si sfaturi cu ceilalti antrenori, atunci pretul ar reflecta calitatea timpului petrecut pe teren.
“Pentru ca atata timp cat am jucat candva tenis, sunt potrivit pentru a invata (candva) tenis pe altul ca mine”
Tenisul evolueaza, se schimba pe zi ce trece, ce am jucat candva, azi nu mai este de actualitate. Jucatorul si antrenorul au meserii diferite. Nu poti fi antrenor peste noapte dar poti deveni in timp, adunand, prelucrand si aplicand informatii.
‘Pentru ca nu exista notiunea de club sau scoala de tenis”
De asta am vorbit mai sus in primul comentariu.
“Pentru ca mai important e sa fiu pe + decat sa fiu antrenor”
A fi pe + e o conjunctura. Sotia mea mi-a zis “banii sunt o motivatie de scurta durata, dupa o perioada te obisnuiesti cu ei si motivatia dispare, conteaza mai mult mediul, contextul, atmosfera, echipa, rezultatele, sansele de promovare, obiectivele si recunoasterea celor din jur”.
“Pentru ca fac de toate”
Si de asta am vorbit in comentariul de mai sus.
“Pentru ca nu exista un sistem de formare si perfectionare pus la punct si de actualitate”
A fost candva un inceput, dar s-a sfarsit. Astept cu nerabdare noile cursuri de perfectionare … daca vor mai exista…
“Pentru ca nu exista un sistem de control si management al calitatii serviciilor oferite”
Stiu ca a fost inceput un proiect si cativa profesionisti se zbateau sa-l aplice, dar nici la stadiul de proiect nu cred ca va mai ramane …
Cele de mai sus sunt abordarile si viziunile mele asupra a ce ne inconjuara. Un comentariu, o critica , o completare sau o confirmare nu face decat sa dezvolte breasla antrenorilor.
Bye!
@ Testo: ai pus prea mult suflet in ceea ce ai scris. Sunt plecat din tara, din nou, la pas, in turneele de copii si juniori. Simt soarele cum ma arde, zgura cum ma intoxica, nervii cum ma lasa. Totul dispare in momentul in care vin ei, copii, care sunt arsi de soare, zgura i-a intoxicat, nervii i-au lasat. Ii vrem campioni, suntem oare si pregatiti sa le oferim aceasta oportunitate? In special in segmentul unde tenisul incepe pentru multi copii si se termina pentru majoritatea intrebarea asta nu exista. Si nu va exista, din pacate, prea mult timp de acum incolo. Ma pot insela, sunt om. Dar nu si orb. Cu drag
Imi place si va uraz succes!