Descentralizarea in sport …

… inseamna fara doar si poate un sut mare dat sistemului romanesc aliniat la stindardele internationale, un colaps nevralgic ce isi va face simtita prezenta probabil pe durata mai multor cicluri olimpice – sper eu totusi, cel mult doua. Si asa, vorbim de aproape un deceniu in care vom lupta cu organizarea dupa aceasta reorganizare fortata ce se anunta, pierzand iremediabil contactul cu performanta, rezultatele, sportul si de ce nu, miscarea sub orice forma, caci pe langa diminuarea accesului datorat finantarii, am redus si numarul orelor din scoala. Unde vom ajunge asa?
Ideea descentralizarii ca si definitie dictionareasca aduce statul roman in ipostaza de a-si exercita puterea in interesul cetateanului, rezolvandu-i intr-un final intr-un fel sau altul tocmai acele interese ale lui. Astfel, s-au infiintat autoritatile publice ce reprezinta statul in incercarea de a reprezenta tocmai interesele mai sus amintite, ajungand astfel ( mai tarziu decat are preconizat dupa cum sustin unii, caci descentralizarea este una dintre conditiile esentiale de aderare la UE ) la procesul de eficientizare al adiministratiei publice.
Trecem ca sageata la ceea ce ne intereseaza si denumim in continuare miscarea sau sportul un fel de interes al cetateanului, atentie insa, nu si o prioritate, astfel ca ajungem sa constatam simplu: e oare sistemul romanesc pregatit de o asa schimbare?
In primul rand, structurile sportive denumite cluburi subventionate de la bugetul de stat vor trece printr-un simplu click de la actualul administrator la viitorul adimistrator denumit institutie publica locala ce isi va avea ca principal rol eficientizarea activitatii. Au oare primariile si consiliile locale bani sa poata sa sustina sportul? Oau … astfel ca, in functie de interesul cetateanului de sector ( sa vorbim de exemplu de Bucuresti ), unele sectii vor dispare din plin, caci ce imi trebuie mie scrima in sectorul 2!!! … sau vor capata caracter aparte, fara subventionare de la bugetul local, doar supravieture prin venituri proprii. Si uite asa vom marginaliza si sportul asa cum dna Ministresa a reusit la educatie.
In al doilea rand, centralizarea ?n administratia publica ?nseamna ?n plan organizatoric subordonarea ierarhica a autoritatilor locale fata de cele centrale si numirea functionarilor publici din conducerea autoritatilor locale de catre cele centrale, iar ?n plan functional, emiterea actului de decizie de catre autoritatile centrale si executarea lui de catre cele locale. Astfel, sefu’ mare dicteaza sefului mic cine va fi sef si mai mic la sport, ajungand la cazuri comice ca asistenti medicali sa devina “manageri sportivi”! Adica care va sa zica nu va mai exista niciun criteriu al competentei, doar criteriul politic “cine e cu puterea conduce ce exista viu” … si uite asa voi face antrenorat la tenis dupa directivele unui veterinar, astfel ca cu drag voi scrie ceea ce se va intampla coerent intr-un amalgam incoerent ( asta daca sectia de tenis va ramane !?! ).
Este deci sistemul romanesc pregatit de schimbare? Cui ii pasa … Trebuie sa implementam cerintele UE, lucruri combinate cu tratate gen Lisabona ( “Carta alba a sportului european” ) ce ne vor trezi in fata calculatorului cautand legendele sportului romanesc. Cine e de vina? Sistemul, nu si cetateanul. Cine insa isi va asuma resposabilitatea?
Bip, bip, bip … convorbire intrerupta.
Cu drag,