Un tur de forta a fost nevoie pentru a parasi Bucurestiul prafuit in favoarea Clujului calm si a ma reintoarce cat ai clipi cu ochii in acelasi Bucuresti adormit de soarele primavaratec. Dar a fost frumos, intens si scurt … si probabil repetabil in anii ce vin. De mine, de noi sau altul care pretuieste interactiunea si comunicarea umana sub raportul constructiv al incercarii de progres.
In jur de 40 de persoane, o zi de sambata si o atmosfera primitoare a intampinat si apoi a lasat in urma o idee ce a prins viata; tenisul se joaca peste tot, nu numai in nasul celor cateva “cuiburi” din capitala si astfel am plecat la drum pentru a impartasi experiente si de asemenea de a si percepe alte experiente tocmai la Cluj. Un curs de perfectionare a fost evenimentul ce a reunit astfel timp de cateva ore antrenori, studenti, parinti, oameni pasionati, impresia per ansamblu fiind ca exista interes si dorinta. Pentru tenis, bineinteles.
Urmeaza si alte asemenea actiuni pentru antrenori in perioada urmatoare, cate un curs in fiecare regiune a tarii; este cu siguranta nevoie de slefuire a celor ce slefuiesc la randul lor si spre bucuria mea am vazut ca tara cere si simte implicare pentru un bine comun. A fost un prim pas ce poate a confirmat ca dezvoltarea inseamna deschidere si un efort continuu de implicare si aport individual la capacitatile maxime ale fiecaruia, intelegand poate ca numai asa antrenorii au la randul lor nevoie de unitate. Si dreptul de a fi intelesi. De a fi apreciati. De a fi indrumati. De a fi macar bagati in seama nu numai in scopuri electorale.
A fost o experienta unica, utila si extrem incarcata in informatii; dupa 2 nopti dormite in tren si o zi de schimburi de informatii, aproape ca nu am bagat de seama ca timpul a trecut nepasator. Imi e ciuda, dar nu imi pare rau … tot timpul ii va aduna impreuna pe cat mai multi.
Si apropo, nu m-am inselat; carapacea omniprezenta a trecutului in care actiunea si reactiunea decizionala isi avea culoar favorabil aproape in permanenta departe de regiunile geografice ale tarii si adanc infipta in mainile celor cativa a inceput sa se sparga.?Asa s-a vrut sa fie; insa lucrurile facute de om nu sunt si intangibile.
Pana una alta, fapta bate vorba si filmul bate povestirile:
Cu drag,