Campionatul National de Juniori 18 ani, un eveniment tenisistic destul de important pe plan national ramane in urma ca inca un spectacol destul de precar organizat, desi actorii, spectatorii si peliculele pline de imagini vii au fost de nelipsit. S-au crescut premiile in materiale sportive fata de anii trecuti, s-au acordat si cateva wc-uri la turneele futures, dar totusi prea putin pentru a putea porni de pe loc un gigant aflat in permanenta stare de hibernare.
Lipsa apei necesara stropirii terenului de joc timp de cateva zile, doctorul strigat insistent si asteptat zeci de secunde, terenurile fara zgura ( dupa spusele majoritatii sportivilor )… au fost cateva dintre elementele lipsa la un astfel de nivel unde totusi s-ar putea mai mult.
Cum eu sunt prea meticulos cate o data, iata ca am un fix cu ceva ce este ignorat in totalitate: festivitatea de premiere. In mod normal, este o ceremonie destul de bine pusa la punct menita sa aduca laudele celor ce au reusit sa culeaga laurii nationali, asa cum se intampla la orice turneu international, fie el ETA, ITF, Grand Slam, Europene, Olimpiada …etc.
In cazul Romaniei, festivitatea de premiere la Campionatul National de Tenis Juniori 18 ani a desenat in mod plastic incapacitatea noastra de a incerca macar sa ne depasim conditia de lighioane ascunse in tot felul de cotloane intunecate, in mine sau pesteri. A demonstrat inca o data, daca mai era nevoie, ca nu punem pret pe valoare si pe lucrurile care intr-un final conteaza: rasplata valorii. Intr-un complex sportiv cu 10 terenuri de zgura, 3 de greenset, un restaurant si o gramada de spatiu verde, singurul loc unde s-a facut festivitatea de premiere a fost…intr-o cusca!!! S-au spatiu inchis, de cativa metri, unde abia intra 4-5 sportivi. Ca sa nu sune a habitaclu cainesc.
Fiecare sportiv si-a dorit sa fie premiat, sa faca fotografii, sa faca ceva…au semnat repede pe o foaie, au primit in sir indian inghesuiti de mama focului cupele si materialele si cam asta a fost acel ceva ce li s-a dat. Atata munca depusa pe teren rasplatita atat de repede printr-o caricatura de festivitate intr-o dugheana federala…
Fiecare a observat tacit asta si fiecare a apucat, probabil, sa scoata cateva cuvinte de ocara. De dezamagire. De orice, dar nu de bucurie.
Am incercat sa fac un filmulet festiv cu sportivii, am incercat sa fie pregatit sa imortalizez bucuria pe fetele lor…nu s-a putut, pentru ca nimeni nu a vrut…
Nea Alexe, nu ma mai trimiteti la directorul de turneu cand e vorba sa rasplatiti valoarea!!!
Dna Nuti, nu mai fiti asa impasibila la aceste evenimente unice pentru toti acesti copii!!!
Dle Badin, ca si director de turneu, nu mai tratati succesul copiilor ce asteapta rasplata ca o datorie ce trebuie indeplinita, ca o greutate de care abia asteptati sa scapati!!!
Dle Haradau, in timp ce umblati pe aleile centrului si impartaseati opinii despre starea actuala a tenisului romanesc, ati trecut pe langa “festivitate” atat de impasibil incat, sincer, ma intreb cine sa fie tras la raspundere.
Sau nici nu trebuie, doar asa trebuie, nu? Suntem romani si merge si asa, doar nu e nici prima si nici ultima data cand se intampla.
Fiecare ar putea sa faca mai mult in ograda lui si atunci am progresa, poate, cum visam…
Pacat!
Sarbatori Fericite tuturor!
Cu drag,