E frig, mult prea frig fata de ce am respirat in ultima instanta pe Otopeni ieri dimineata inainte de zborul spre Helsinki via Munchen. In rest, nimic special de parca nici nu iti solicita ceva in + sau – . Totusi, exista ceva aparte ce atrage si in acelasi timp distruge orice pofta de descoperire a ceea ce are mai bun si ascuns acest habitaclu nordic.
Daca finlandezii ar fi castigat meciul de Cupa Davis de acum cateva zile impotriva danezilor as fi putut brava incognito ca as fi aici pentru a pregati demersurile pentru februarie. Practic, nu e cazul si motivul tine de participarea la o noua editie a Conferintei Europene pentru Antrenori ce a inceput azi si a captat deja atentia prin continutul interesant oferit de lectori. Detalii vor fi raspandite la Cursul National de Perfectionare a Antrenorilor organizat in decembrie, asadar deocamdata doar atat, un blogging scurt si cateva impresii asupra celor percepute.
Nu stiu daca va pot capta atentia, insa am digerat cu exclamatii si aproape incantatii imaginea absolut superba pe care am surprins-o in interiorul clubului de tenis organizator: 22 terenuri de tenis pe suprafata hard de culoarea unui verde decolorat. Exact; si indoor toate. Si o liniste sparta de basicile galbene lovite de pasionatii finlandezii carora din 30 in 30 minute li se livra o sonerie asemanatoare celei de la scoala ce probabil anunta rotatia intre ei si urmatorii. Sau schimbarea temei de joc. Glumesc, insa nu si cu intamplarea in cauza. Bineinteles, afara erau cred 4 sau 5 terenuri pe carpeta si un numar X de terenuri cu zgura rosie. Albastru, deocamdata, nu a avut impact inca aici.
In rest, acelasi frig. Pana si in receptia hotelului de unde scriu conectat la o retea ‘free of charge’ curentul isi face loc cu putere si te indeamna fie sa porti manusi fie sa mergi spre camera unde costurile de acces la net cresc considerabil. Nu cred ca poate face parte din strategia lor de marketing …
Cu drag si sper ca pe maine,