Tenisul isi arata coltii atunci cand mirosul victoriei imbiba placut momentum-ul celui ce a trudit atat de mult pentru acea clipa. Numai atunci si nu in restul etapelor in care suntem fentati placut de greutatile iminente ale oricarui drum de urcat … si spun asta pentru ca:
– atunci cand pierzi vrei mai mult, te pregatesti mai mult, investesti mai mult. Spui ca e greu, dar e normal sa fie asa, doar pleci mereu din spate pentru a ajunge in fata. Esti la acelasi nivel inca si vrei sa ajungi printre primii la acel nivel. Spui ca e greu, dar ignori. E sa spun o tendinta umana normala de a reusi plecand de la zero catre ceva bine definit.
– atunci cand castigi vrei mai mult, te pregatesti mai mult, investesti mai mult. Spui ca nu e asa greu, dar constati ca pleci din fata pentru a o lua din spate. Esti in fruntea unui nivel si vrei sa faci la fel la nivelul urmator, luand-o de la capat. Spui ca e greu, dar deja incepi sa constientizezi asta. E un fel de coborare nemeritata dupa un drum lung urcat, un fel de retrogradare nemeritata catre zero.
Acestea nu sunt noutati, sunt insa raritati trecute cu bine de cei ce puncteaza in continuare.
Am auzit mereu ca “X” a fost campion la 12 ani si la 16 ani a jucat mai modest. Sau viceversa. In marea majoritate a cazurilor acesta este tabloul succesului sau al esecului, ramand firimiturile numite exceptii ce intregesc conglomeratul.
Nimic nu e usor, dar cand esti aproape, esti de fapt atat de departe, iar acest lucru este atat de periculos incat orice se darama fara a putea pune stavila. Se poate insa modela in timp, dar asta presupune multe.
A nu se ignora faptul ca orice noua etapa aduce cu sine ecuatii diferite, NU neaparat mai complexe ( de multe ori mult mai simple, incredibil, nu? ), dar diferite fata de ceea ce era pana atunci.
A nu se ignora faptul ca se diminueaza anumite componente ale pregatirii si se maximizeaza altele, ATENTIE, ale sportivului asa cum EL o poate face si nu ale celui de pe margine asa cum crede el ca sportivul o poate face.
A nu se ignora faptul ca dinamica competionala se schimba dramatic si strategic in functie de hrana necesara sportivului.
Si …
A nu se ignora faptul ca banii nu aduc fericirea, dar intretin performanta. Investitiile cresc, riscul creste, nimic nu scade.
Esti aproape? Bravo, caci de maine vei simti cat de departe esti!
Cu drag,
One reply on “Aproape, dar atat de departe”
Felicitari, Coach si Ema!
Ca si alta data, ma simt in sfera acestor ganduri si aprecieri pentru ca ma preocupa subiectul…E atat de important sa-ti gasesti locul – in orice domeniu si , mai ales , ca om.Si e si mai greu sa gasesti gandurile si cuvintele cu care sa mentii echilibrul cautat permanent si atins din cand in cand.
Poti gasi motivatia potrivita in cuvinte, lucruri si, uneori, amanunte si greul crescator cu care te confrunti poate fi neglijat sau , chiar transformat intr-o noua motivatie.
Cu drag, yo,mam